Everghetinos 1.4

everghetinosNimeni nu trebuie să deznădăjduiască vreodată, chiar dacă a păcătuit mult, ci cu pocăinţă să aibă nădejde în mântuire

7. Despre fericitul Pavel cel Simplu, care a fost ucenic al Sfântului Antonie

Au povestit Părinţii un lucru ca acesta: Pavel cel simplu s-a dus odată la o mănăstire pentru cercetarea şi folosul fraţilor şi, după obişnuita bineţe, a mers cu ei la biserică pentru a săvârşi slujba. Stând înaintea porţilor locaşului, lua aminte la fiecare din cei care treceau cu ce fel de suflet intră; căci avea şi acest dar de la Dumnezeu, să vadă pe fiecare cum este la suflet, aşa cum noi ne vedem unii pe alţii după înfăţişare. Văzându-i pe toţi cu privirea luminoasă şi chipul vesel şi pe îngerul fiecăruia bucurându-se de acela, se bucura şi el şi mulţumea lui Dumnezeu.
Mai apoi vede pe cineva intrând cu chipul înnegrit şi cu tot trupul întunecat. Diavoli îl ţineau de fiecare parte şi îl trăgeau spre ei de căpăstrul cu care îl legaseră. Iar îngerul lui îl urma de departe, mâhnit şi amărât.

Văzând acestea, Bătrânul a lăcrimat; şi, bătându-şi pieptul cu mâna, s-a aşezat înaintea bisericii, plângând amarnic pe fratele ce i se arătase astfel. Fraţii, văzându-i schimbarea grabnică şi tânguirea îndurerată, s-au apropiat şi l-au întrebat, [vrând] să afle pricina, rugându-l totodată să li se alăture la slujbă. Dar el nu i-a ascultat şi a rămas afară, jelindu-l în acest chip pe frate.

Terminându-se slujba şi ieşind fraţii, Pavel iscodea iarăşi pe fiecare, voind să cunoască în ce chip ies. Vede pe bărbatul acela, care, înainte de a intra, i se arătase negru la faţă, cu tot trupul întunecat şi înconjurat de diavoli, ieşind din biserică cu faţa luminoasă şi cu trupul strălucind. Diavolii îi urmau de departe, iar sfântul înger îi stătea aproape şi se bucura mult de el. Văzând acestea pe neaşteptate, Pavel a sărit în sus cu uimire şi, plin de bucurie, Îl binecuvânta pe Dumnezeu, strigând: “O, negrăita iubire de oameni şi bunătate a Stăpânului nostru!” Apoi s-a urcat în fugă pe o ridicătură înaltă şi a strigat: “Veniţi de vedeţi faptele lui Dumnezeu, cât sunt de înfricoşătoare şi pline de toată minunăţia!”

S-au adunat toţi degrabă ca să audă ce va spune. Şi le-a povestit Cuviosul Pavel cele văzute când a intrat fratele şi, iarăși, când a ieşit. Apoi l-a chemat pe frate să lămurească înaintea tuturor o aşa de mare schimbare. Iar el a înfăţişat fără sfială cele despre sine, zicând: “Eu sunt om păcătos şi până acum am trăit în desfrânare. Însă când am intrat acum în sfânta biserică a lui Dumnezeu, am auzit pe proorocul Isaia, mai degrabă pe Dumnezeu grăind prin el: „Spălaţi-vă, curăţiţi-vă; lepădaţi răutăţile din inimile voastre, înaintea ochilor Mei învăţaţi-vă să faceţi binele; şi de vor fi păcatele voastre ca purpura, ca zăpada le voi albi. Şi dacă veţi vrea şi veţi asculta de Mine, veţi mânca bunătăţile pământului”. Auzind acestea, m-am străpuns la inimă şi, suspinând din adâncul sufletului, am zis către Dumnezeu: ‘Stăpâne, Doamne Dumnezeule, Cel ce ai venit în lume să mântuieşti pe păcătoşi, acestea pe care le-ai făgăduit acum prin proorocul Tău, împlineşte-le şi cu mine păcătosul şi nevrednicul. Căci, iată, Îţi făgăduiesc, cunoscătorule de inimi Dumnezeu, că mă lepăd de toată fărădelegea şi fapta de ruşine la care am robit. Şi, cu ajutorul Tău, n-am să mai adaug la acestea, ci Ţie, iubitorului de oameni Dumnezeu, Îţi voi sluji cu toată puterea mea’. Cu aceste legăminte am ieşit din biserică, hotărât să le împlinesc şi prin fapte, cu ajutorul harului de sus”. După ce a spus fratele acestea, toţi cei care auziseră au adus mulţumită lui Dumnezeu, Cel care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.

8. Din Pateric

A zis un Bătrân: “După cum cositorul înnegrit iarăşi străluceşte, la fel şi credincioşii, chiar de se înnegresc păcătuind, iarăşi strălucesc pocăindu-se. Poate din cauza aceasta, credinţa a fost asemuită cu cositorul”.

Anunțuri




%d blogeri au apreciat asta: