Părinţi athoniţi pe care i-am cunoscut. Precuvântare

IMG_4680Cu îngăduinţa editorului, publicăm, în serial, cartea Părintelui Damaschin Grigoriatul, Părinţi athoniţi pe care i-am cunoscut, traducere din limba greacă de Ieromonah Agapie, Editura Sfântul Nectarie, Arad, 2006. Cei interesaţi de versiunea clasică, pe hârtie, o mai pot găsi, încă, în librării, la un preţ foarte mic pentru o carte atât de bună.

Precuvântare

Avva Serenus,  în cuvântul său către Sfinţii Ioan Casian şi prietenul său Gherman, spune că monahii începuturilor erau atât de ispitiţi de diavol, încât nu îndrăzneau să se odihnească cu toţii deodată, ci cu schimbul, o parte dintre ei aflându-se la rugăciune din cauza năvălirilor drăceşti sălbatice şi neîncetate. Cu trecerea timpului, însă, monahii au câştigat experienţă în războiul nevăzut. Aşa se face, continuă Avva Serenus, că, în zilele noastre, acest război este mult mai uşor, deoarece, noi, monahii de astăzi, ne folosim de experienţa în luptă a înaintaşilor.

Monahismul, aşadar, este spaţiul primirii şi al trăirii şi al predării mai departe a celei mai directe şi mai vii experienţe duhovniceşti. Cuvântul Avvei Serenus vizează lupta cu patimile şi cu demonii, care se împotrivesc lucrării virtuţilor şi rugăciunii curate a monahului. Experienţa şi izbânzile unei generaţii devin punct de plecare al următoarei. De aceea, întâlnim de timpuriu obiceiul şi grija de a păstra diferitele poveţe ascetice, cuvinte insuflate sau învăţături duhovniceşti ale monahilor din vechime. Unele dintre ele au fost cuprinse în faimoasele paterice, cel mai cunoscut fiind Patericul egiptean.

Toate acestea arată că monahismul se deprinde în cadrele unui act personal. Dacă doreşti să devii monah, o poţi face doar lângă un stareţ purtător al duhului tradiţiei. Făcând ascultare persoanei stareţului, încet-încet, intri în duhul pe care el îl poartă şi, astfel, devii monah. Viaţa monahală nu este subscrierea la o anume ideologie, nu este împlinirea propriilor idei şi nici măcar a celor cuprinse în cărţi. Viaţa monahală înseamnă legătura de ascultare cu părintele duhovnicesc, peste care legătură nu mai este nimeni şi nimic, nici în cer, nici pe pământ. „Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, şi cine se leapădă de Mine, se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine.”

Istoria monahismului ne arată, însă, un lucru dureros: adevăraţii stareţi, purtători ai autenticului duh monahal ortodox, se împuţinează. Şi pe cât se împuţinează, pe atât sporesc regulile, se înstufoşează regulamentele monahale, se înăspresc canoanele. Pe scurt, duhul juridic, al legii, şi totodată, blestemul ei, pătrunde în plămânii monahismului, făcuţi de Dumnezeu de a respira aerul de mare înălţime al libertăţii duhovniceşti. Intoxicat, astfel, cu o viziune cazon-disciplinaristă despre ascultare, având de a face cu superiori bisericeşti al căror orizont nu depăşeşte litera regulamentelor, căutătorul de viaţă duhovnicească îşi află mângâiere în Cuvintele Bătrânilor.

Cuvinte ale Bătrânilor din Athos cuprinde şi cartea de faţă. Avem, însă, de a face cu Părinţi din vremurile noastre, de curând mutaţi la Domnul, dar care, precum va vedea cititorul, sunt pline de buna mireasmă a lui Hristos (…) şi a libertăţii duhovniceşti la care aceştia au ajuns, plinind Evanghelia Lui. Trăitori cu toţii în Grădina Maicii Domnului, cuvioşii cuprinşi în acest volum au fost cercetaţi de monahul Damaschin din Mânăstirea Cuviosului Grigorie, care, asemeni Sfântului Ioan Casian, a cules nectarul acestor flori şi, insuflat de Duhul Sfânt, le-a pus în scris, ca să se împărtăşească dintr-însul şi cei aflaţi în deşertul duhovnicesc al lumii.

Încă o dată, Athosul se dovedeşte la înălţimea cuvenită celui mai de frunte loc al Ortodoxiei: trăire însingurată, dar şi misiune pentru cei din lume, rugăciune isihastă, dar şi cuvinte de mântuire pentru cei ce o caută trăind în societate. Mai presus de toate, vedem aici dragostea lui Dumnezeu şi grija Maicii Domnului ca „tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie” (…), iar comorile nepreţuite ale Ortodoxiei să fie cunoscute de oricine caută mântuirea.

Editorii

Anunțuri

1 Response to “Părinţi athoniţi pe care i-am cunoscut. Precuvântare”



  1. 1 Razboi întru Cuvânt » CUM SE CINSTESC MARTIRII (Recomandari de pe bloguri ortodoxe) Trackback pe August 28, 2009 la 10:06 pm
Comments are currently closed.




%d blogeri au apreciat asta: