Gheronda Emilianos Simonopetritul – Biografie aniversară – 75 de ani – partea a doua

de Ieromonah Serapion Simonopetritul

21 geron_aimilianos_se_neari_ilikiaÎn 1968, în urma tunderii întru monahi a unor ucenici, se constituie comunitatea de la Meteora, pe principiile vieţii de obşte. Având harisma înaintevederii, Gheronda Emilianos îl numeşte moştenitor al său pe Emanuil Raptis, pe atunci licean, în prezent, Egumenul Elisei al Sfintei Mânăstiri Simonopetras. În anul 1972, după o îndelungată perioadă de încercare şi după multe dificultăţi, se constituie, la Mânăstirea Sfinţilor Teodori din Meteora, nucleul unei obşti de maici, având conducătoare pe Gherondisa Nicodima. Obştea de maici fiind abia la început, Gheronda Emilianos, cu înţelepciune, i-a întocmit o rânduială internă – testamentul său duhovnicesc şi singurul său text scris –, în 1975, atunci când maicile s-au stabilit la actualul metoc din Ormilia.

După mutarea la Domnul a Mitropolitului Dionisie, în ianuarie 1970, nevoia de mai multă linişte şi necesitatea unei aşezări monahale mai potrivite, departe de zgomot şi de turism, precum şi lipsa de locuitori a Mânăstirii Simonopetras, au făcut ca, în 1973, obştea monahilor de la Meteora să se mute în Sfântul Munte. Pentru că Arhimandritul Haralambos, Egumenul de la Simonopetras, murise, iar atribuţiile sale nu fusesră încă preluate de altcineva, pe 25 noiembrie 1973, vechea obşte a Mânăstirii Simonopetras îl alege Egumen pe Gheronda Emilianos, care este întronizat pe 17 decembrie. Instalarea obştii de la Meteora în Sfântul Munte a fost primită cu multe speranţe, exemplul fiind urmat şi de alte comunităţi din afara Sfântului Munte, înmulţindu-se, astfel, numărul monahilor aghioriţi.

Gheronda Emilianos, în paralel cu viaţa liturgică, de priveghere şi Sfinte Slujbe, a reorganizat şi viaţa internă a noii comunităţi monastice. Cu înţelepciune şi discernământ, şi-a asumat tradiţia aghioritică, cu tipicul ei propriu, lăsând, însă, şi o amprentă personală, în linia Sfinţilor Părinţi, pe care îi iubea foarte mult şi pe care, cu sete nestinsă şi cu efort, i-a adus din nou în atenţie, întocmind tipicul Sfintei Mânăstiri Simonopetras. [În cele duhovniceşti,] Gheronda acordă o deosebită atenţie respectului şi dragostei faţă de monahii bătrâni, entuziasmului tineresc, dăruirii şi zelului tinerilor monahi, făcând obştea să înflorească. Sub conducerea şi păstorirea sa, a fost refăcut prestigiul şi a fost scoasă în evidenţă tradiţia îndelungată a acestei Sfinte Mânăstiri.

22 iera_moni_simonos_petras1
Gheronda Emilianos a întâmpinatat firesc, cu linişte şi bucurie, fiecare dificultate, primind toate ca din mâna lui Dumnezeu. Cu această atitudine a înfruntat incendiul din 1990 de la Mânăstirea Simonopetras.

După instalarea obştii în Sfântul Munte, arătând o grijă de părinte, Gheronda s-a preocupat de instalarea obştii de maici din Meteora, la Ormilia, în 1974, în vechiul metoc al Vatopaidi-ului din Halkidiki, pe care l-a cumpărat cu încuviinţarea episcopului locului şi cu ajutorul Sfintei Chinotite a Sfântului Munte.

23 iera_moni_evangelismou_ormilias
Multe încercări şi dureri a trebuit să rabde pentru a vedea reînnoit acest metoc, al cărui ctitor s-a făcut, cele mai multe dintre lucruri trebuind să fie reluate de la zero. Pentru a asigura liniştea Metocului, acesta a trebuit să fie repus în drepturi asupra proprietăţilor lui; în 1980 a început renovarea clădirilor, inclusiv cu ajutorul credincioşilor din lume: în decurs de 15 ani, Ormilia a devenit o mare chinovie. O mare bucurie a fost aşezarea pietrei de temelie a Catholiconului metocului, în 14 Septembrie 1980, de către Mitropolitul Sinesie al Cassandrei, în a cărui personalitate venerabilă se îmbinau discernământul şi înţelepciunea. În 25 Octombrie 1991, metocul a devenit Stavropighie a Patriarhiei Ecumenice.

Urmând exemplul Părinţilor, care au ajutat pe cei aflaţi în nevoie şi în boală, Gheronda Emilianos a înfiinţat în 1982, în apropierea Metocului Buneivestiri de la Ormilia, Centrul de asistenţă socială şi duhovnicească „Panagia Filanthropini”, moştenire a vrednicului de pomenire căpitan Ioan Hagipateras, funcţionând sub epitropia şi cu ajutorul obştii de maici de la Ormilia, ca un prinos adus credincioşilor din regiune.

Gheronda Emilianos a arătat, faţă de metoacele Mânăstirii, o grijă la fel de mare ca şi cea pentru Mânăstire; ete vorba de Metocul Înălţării din Atena, cel al Sfântului Haralambie din Salonic, cel al Sfântului Nicodim din Pentalofos Goumenissis, Metocul Schimbării la Faţă, cel al Sfântului Acoperământ şi cel al Sfântului Antonie din Franţa. Către toate a arătat grijă, dragoste şi sprijin, deoarece mare era numărul celor care aveau nevoie de ele.

O deosebită preocupare şi grijă a arătat faţă de străinii de credinţă care se aflau în căutare; pe mulţi dintre ei i-a catehizat, botezat ori tuns întru monahism. Printre ei, amintim pe Arhimandritul Placide Deseille şi pe Părintele Ilie Ragot, împreună cu obştile lor: în perioada 1979-1984, cu rânduiala şi sprijinul său, au luat naştere cele trei metoace din Franţa: cel de monahi, al Sfântului Antonie, şi cele de maici, al Sfântului Acoperământ şi al Schimbării la Faţă, pepiniere ale monahismului ortodox în Apus.

Începând cu 1980, se deplasează adesea la metoacele din Franţa, pentru a îndrepta şi întări noile comunităţi. În acea perioadă îl cunoaşte pe Gheronda Sofronie de la Essex, cu care va avea o relaţie duhovnicească foarte srtânsă; în 1988, participă la canonizarea Cuviosului Siluan, iar în 1993, cu puţin înainte de adormirea lui Gheronda Sofronie, au o ultimă întrevedere.

24 geron_aimilianos__geron_sofronios_essex
Ca Egumen al Mânăstirii Simonopetras, Gheronda Emilianos a participat la Adunările rânduite ale Sfântului Munte, fiind de câteva ori reprezentantul oficial aghiorit pe lângă Patriarhia Ecumenică sau pe lângă Statul Grec.

Ca Părinte duhovnicesc al Mânăstirii Simonopetras şi al obştii de la metocul din Ormilia, a dedicat foarte mult timp acestei slujiri, îndulcindu-se de viaţa monahală şi preţuind foarte mult însingurarea şi liniştirea. Dragostea lui pentru poporul lui Dumnezeu şi pentru Biserică l-au determinat să răspundă invitaţiilor făcute de unii ierarhi, de a ţine cuvântări şi de a participa la diverse congrese teologice în Grecia, Cipru etc.

25geron_aimilianos_5
Cuvântul său era întărit de bogata sa experienţă de viaţă duhovnicească şi era caracterizat de o cercetare atentă a sensurilor şi motivaţiilor exprimării.

Va urma …

Anunțuri


%d blogeri au apreciat asta: