Gheronda Emilianos Simonopetritul- Biografie aniversară – 75 de ani (ultima parte)

31 geron_aimilianos_evlogonÎncepând cu anul 1995, înrăutăţirea continuă a stării de sănătate a Părintelui Emilianos l-a îndepărtat treptat de la îndatoririle de egumen, de Mânăstirea pe care-o iubea şi de Sfântul Munte. În anul 2000 a predat egumenia Sfintei Mânăstiri Simonopetras arhimandritului Elisei, actualul egumen şi continuatorul lucrării începute de Gheronda Emilianos, retrăgându-se la Metocul din Ormilia, plinind, în trupul său, „lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică Biserica” (Col. 1,24), cu multă răbdare şi suferinţă.

32 geron_aimilianos_akolouthia_epitafiou

Din bogăţia predaniilor duhovniceşti, unele au văzut lumina tiparului încă din vremea când era egumen, deşi, el însuşi, având drept scop unic zidirea fiilor săi duhovniceşti, nu a căutat publicarea lor.

33 geron_aimilianos_devte_lavete_fos

Cuvântul lui Gheronda Emilianos este caracterizat de abordarea prin prisma experienţei proprii, de analiza profundă a sensurilor şi a motivelor exprimării. Catehezele sale constituie o moştenire preţioasă şi un izvor viu pentru monahii săi; păstrător deplin al “vinului neîndoit”, Gheronda este cinstit de cele două obşti monahale ca un tezaur de mare preţ, care s-a descoperit în Biserica lui Hristos drept slujire a dragostei.

30 geron_aimilianos_telontas_agiasmo1

Inregistrarea tuturor catehezelor şi omiliilor a fost preluată de obştea de maici de la Metocul Ormilia, din anul 1995 începând să fie publicate în colecţia “Cateheze şi cuvântări”. În paralel cu ediţia grecească, Catehezele au fost traduse în franceză, engleză, română, rusă şi sârbă.

talcuiri 1 talcuiri 3

Editarea întregii opere duhovniceşti a Părintelui Emilianos este un semn de dragoste fiiască şi de recunoştinţă din partea copiiilor săi duhovniceşti, urmând să cuprindă mai multe volume şi acoperind o tematică diversă: omilii şi predici, erminii ale scrierilor Părinţilor neptici (Avva Isaia, Isihie Presviterul, Grigorie Sinaitul, Maxim Mărturisitorul, Thalasie, Theognost),erminii ale canoanelor monahale (Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Augustin, Sfântul Macarie, Sfântul Pahomie), ale voturilor monahiceşti şi vieţii practice (monahism, canonul monahal, viaţa monahului, relaţia Bătrân-ucenic), erminii la Vieţile Sfinţilor (Cuviosul Nil Calavrezul, Cuviosul Romil), erminii ale Sfintei Scripturi, ale imnelor liturgice şi altor texte teologice (Psalmi, Profeţi etc.).

Perioada în care a fost egumen al Sfintei Mânăstiri Simonopetras este considerată deja drept una dintre cele mai binecuvântate perioade din istoria modernă a Mânăstirii, găsindu-se sub oblăduirea Maicii Domnului şi aducând un suflu nou în întreg Sfântul Munte. După cum scrie însuşi Gheronda Emilianos, „obştea Chinoviei, trăind în ritmul Acesteia, se găseşte cu adevărat înlăuntrul Bisericii, ca o inimă a unui trup, nu datorită funcţiunii, ci, mai ales, datorită determinatei căutări a lui Dumnezeu. Astfel, monahii înaintează în Dumnezeu, trăgând şi pe alţii înspre viaţa cea după Dumnezeu” (Tipicul Sfintei Chinovii Ormilia).

Ieromonah Serapion Simonopetritul, Pemptousia nr. 14 / 2004

Anunțuri


%d blogeri au apreciat asta: