Prof. Dimitrios Tselenghidis – Scrisoare deschisă către Sfântul Sinod al Bisericii Greciei în privinţa dialogului cu catolicii

tselegidisUniv. Aristotelică Tesalonic,
Facultatea de Teologie,
Catedra Teologie Dogmatică,
Prof. Dimitrios Tselenghidis

10.09.2009,

Către Sfântul Sinod al Bisericii Greciei

Preafericite, Înaltpreasfinţiţi Arhierei,

Urmărind cu un profund sentiment de responsabilitate situaţia bisericească din vremea noastră, atât ca simplu credincios, dar şi ca profesor universitar de Teologie Dogmatică, şin să mă adresez Dumneavoastră cu evlavie, ca spre cea mai înaltă autoritate a Bisericii noastre locale, în legătură cu o problemă teologică foarte importantă.

Fiind în contact cu unii dintre mitropoliţi şi întrebându-i dacă Biserica Greciei a discutat în Sinod şi a luat o poziţie faţă de respectivul dialog teologic bilateral vizând primatul papal, aceştia au răspuns că nu au cunoştinţă de această chestiune. Astfel, am considerat oportun să vă scriu următoarele rânduri.

În luna octombrie va avea loc, în Cipru, una dintre cele mai problematice întruniri a Comisiei Mixte pentru dialog teologic între ortodocşi şi romano-catolici.Deoarece textul comun care se va emite la această Întrunire va avea o importanţă majoră în ceea ce priveşte evoluţia relaţiilor dintre cele două părţi aflate în dialog, consider de datoria mea să vă rog stăruitor să întruniţi, cât mai curând posibil, Sinodul Extraordinar al Ierarhiei, pentru a dezbate cu atenţie conţinutul acestui dialog teologic.

Mai exact, Comisia Mixtă se va ocupa, cu „rolul episcopului Romei în societatea (comuniunea) tuturor Bisericilor” (vezi Textul de la Ravenna, paragraful 45). Cu smerenie, gândesc că, dacă respectabila noastră Ierarhie va discuta teologic tema şi se va raporta cum se cuvine la aceasta, prezenţa reprezentantului Bisericii noastre locale va fi hotărâtoare în Comisia Mixtă şi, îndeosebi, la redactarea finală a textului comun.

În acest fel, ierarhia noastră va acţiona în timp util şi preventiv, în conformitate cu necesităţile, astfel încât să nu fie nevoită să intervină mai târziu pentru a vindeca posibilele eşecuri teologice şi ecleziologice din textul comun, lucru care va expune, indirect, şi pe reprezentantul ei din Comisia Mixtă.

În plus, rog să mi se îngăduie să exprim cât mai concis posibil şi părerea mea teologică asupra temei în discuţie. Dezbaterea teologică programată despre primatul episcopului Romei „într-o mai mare profunzime”, este, din punct de vedere metodologic, grăbită şi, în esenţă, prematură, deoarece, conform deontologiei teologice patristice, ea ar trebui aibă loc în urma dezbaterii teologice vizând diferenţele dogmatice esenţiale dintre noi şi romano-catolici, în speţă Filioque, infailibilitatea şi harul creat, erezii pe care romano-catolicii, în mod greşit, continuă să le susţină. Aceste erezii dogmatice contribuie definitoriu la conturarea identităţii romano-catolicismului şi golesc, din punct de vedere teologic, eclesiologia şi viaţa liturgică, desfiinţând caracterul Bisericii de „comuniune spre îndumnezeire” a omului.

Doar în urma instalării unei depline corespondenţe dogmatice ar putea avea loc o dezbatere despre modul de cârmuire a Bisericii. Diferenţierea noastră dogmatică care reiese clar din Actele Sinoadelor Ecumenice, şi în literă, şi în Duh, îi aşează pe romano-catolici în afara Bisericii, fapt confirmat practic de întreruperea comuniunii sacramentale, vreme de o mie de ani.

Ne punem următoarea întrebare despre dialogul teologic cu romano-catolicii: cum vom putea să discutăm raţional despre poziţia instituţional-ierarhică a unei persoane în Biserică (respectiv a papei), atâta vreme cât această persoană se află, esenţial şi formal, în afara Bisericii?

Dacă, totuşi, va avea loc, la nivel teoretic, o dezbatere despre primatul episcopului Romei, rog să mi se permită să amintesc adevărul istoric: Biserica primului mileniu nu a recunoscut niciodată episcopului Romei vreun primat de autoritate şi jurisdicţie universală. Autoritatea supremă în Biserica din întreaga lume a fost întotdeauna exercitată   de către Sinoadele Ecumenice.

De altfel, Biserica Ortodoxă nu a acceptat niciodată primatul papal, în modul în care a fost acesta înţeles şi interpretat de către Conciliul I Vatican, care l-a proclamat pe papa drept interpret infailibil al conştiinţei Bisericii, acordându-i puterea de a fi în opoziţie chiar şi cu hotărârile vreunui Sinod Ecumenic. Cu alte cuvinte, papa, în Apusul catolic – prin „infailibilitatea” sa, reglementată dogmatic şi de către Conciliul II Vatican, şi prin primatul jurisdicţional revendicat asupra întregii Biserici – a luat în mod arbitrar locul Duhului Adevărului din Biserica Universală.

În consecinţă, înţelegerea primatului jurisdicţional papal ca având caracter eclezial, nu anulează doar sistemul sinodal de conducere al Bisericii, ci însăşi prezenţa Sfântului Duh în Biserică.

Mă adresez Dumneavoastră, respectabililor noştri ierarhi, pentru a-mi exprima neliniştile şi, în acelaşi timp, pentru a aduce în atenţia Dumneavoastră o scurtă evaluare teologică asupra metodologiei şi conţinutului respectivului dialog teologic bilateral din cadrul Comisiei Mixte.

Nădăjduiesc ca Sfântul Duh, Care cârmuieşte instituţia Bisericii astfel încât înveţe drept cuvântul Adevărului, se va exprima prin Dumneavoastră, pentru că Dumnezeul nostru Treimic a binevoit ca Biserica să se exprime, instituţional, în mod sinodal.

Cu profund respect, sărut dreapta Dumneavoastră,
Dimitrios Tselenghidis,
Profesor la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Aristotelice din Tesalonic

Anunțuri


%d blogeri au apreciat asta: