Hotărârea Tribunalului din Komotini – Egumenul Efrem şi Părintele Arsenie, condamnaţi la 1 an şi 3 luni de închisoare, cu suspendare

dikastirio_03În zilele de 8 şi 9 octombrie, au avut loc şedinţele Curţii de Apel din Komotini, dezbătând cazul Vatopaidi. Acuzarea, reprezentată de procurorul Vasilis Floridis, a cerut condamnarea Egumenului Efrem, a Monahului Arsenie şi a judecătorului Maria Psalti. La proces a asistat foarte multă lume, venită îndeosebi pentru a-şi arăta sprijinul faţă de învinuiţi: monahi din Sfântul Munte (Egumenii Mânăstirilor Filotheu, Simonopetras, Karakalou) şi din toată Grecia (Egumenul Nektarios Moulatziotis al Sfintei Mânăstiri a Sfinţilor Serafim de Sarov şi Augustin, Egumenul Ciprian al Sfintei Mânăstiri a Sfintei Marina din Andros), precum şi mulţi creştini de rând.

În apărarea învinuiţilor au vorbit 3 martori, între care Egumenul Nicodim al Sfintei Mânăstiri Filotheou, care şi-a exprimat punctul de vedere despre Egumenul Efrem, om cu o înaltă viaţă duhovnicească, prezentat şi calomniat ca un răufăcător de mass-media grecească: „Nu suntem oameni implicaţi în multe procese, nici nu dorim să avem de-a face cu ele. Am preluat o situaţie funciară pe care trebuie, însă, să o lămurim. Nu vrem să pierdem nici o parte din proprietatea noastră, ar fi o nedreptate dacă s-ar întâmpla acest lucru”, a declarat Egumenul Nicodim. Replica josnică a Procurorului ni se pare demnă de Actele Martirice din vremea Persecuţiilor, fie păgâne, fie comuniste: „Vouă, care sunteţi cereşti, la ce vă trebuie proprietăţi ?” – „Noi nu avem proprietate personală, avem nevoie de strictul necesar pentru a vieţui, a găzdui pelerinii, a face un pic de milostenie, ajutând, fapt pe care nu-l anunţăm public; mai avem nevoie să întreţinem şi să reparăm Mânăstirea, chiliile. De-a lungul vremii, am reuşit salvarea multor lucruri de mare preţ”. Egumenul Nicodim a prezentat alte cazuri în care diverse dispute asupra proprietăţilor mânăstireşti fuseseră rezolvate în favoarea monahilor.

Discursul Procurorului (fragmente)

– „Personajul principal al scandalului îl constituie doamna judecător Maria Psalti, fără ea nu ar fi existat scandalul, iar statul nu ar fi procedat la schimbul de proprietăţi” a precizat Procurorul, continuând să prezinte numeroasele persoane publice de rang înalt implicate în reîmproprietărirea Mânăstirii cu 27000 de hectare. Avizul legal din 1998 le recunoştea dreptul asupra 1632 de hectare, rămânând de stabilit şi alte drepturi, deschizându-se, astfel, drumul spre şi mai multe recunoaşteri, precum cea din 2002. Procurorul susţine că Mânăstirea a căzut victimă propriei lăcomii, scopul ei fiind preluarea în timp record a imobilelor din Thermi, Panorama şi Oraiokastro primite în schimbul terenurilor cu care nu putea fi împroprietărită. „Am auzit că ar fi urmat să construiască un azil, dar, după ce au pus mâna pe bani, iau investit într-o societate off-shore. Câtă valoare puteau să aibă păşunile din Xanthi pentru a fi schimbate cu proprietăţi în Halkidiki ? De ce nu s-au dus în Langada, la ţânţari ? Oameni care nu aveau nimic, s-au trezit cu mari proprietăţi, schimbând nişte terenuri fără valoare cu unele foarte scumpe. Uitaţi-vă pe cine şi-au făcut tovarăşi cei care vorbesc de Dumnezeu, de evlavie şi-şi fac cruci mari. Au toate cele petrecute vreo legătură cu religia noastră ? Dacă judecătorul şi-ar fi făcut treaba, nu am fi ajuns în această situaţie şi statul nu ar fi fost nedreptăţit. Am văzut că banii s-au dus la societăţi din Cipru. Ei cred că noi suntem cei nedrepţi, că ne apărăm proprietatea. Doamna judecător a fost în înţelegere cu monahii. A preluat cazul, deşi nu îi venise rândul, apoi l-a înaintat unei judecătoare vrednice de respect care decide că statul are dreptate. Dar, apoi, nu s-a mai putut auzi nimic din cauza doamnei Psalti, care şi-a susţinut cazul cu argumente teologice. Dacă astfel funcţionează justiţia în Grecia, mai bine să mergem să ne spânzurăm cu toţii !” „Aici e tribunal, dacă vine cineva cu crucea şi provoacă, i-o scoţi”, a remarcat, referindu-se la faptul că învinuita purta o cruce de aur la gât. „Este greu să acuzi judecători, dar lumea aşteaptă dreptatea. Mă refer la lumea de afară, nu la clica sectară care asistă aici.” Încheindu-şi discursul, a chemat Curtea să ia o decizie în favoarea poziţiei susţinute de el.  dikastirio_05

Apărarea acuzaţilor

Ziua de 9 octombrie a fost rezervată apărării. Doamna Psalti a negat toate acuzaţiile aduse de Procuror, apărându-se singură: „Plătesc acum pentru amabilitatea mea, pentru că nu le-am închis telefonul în nas monahilor, ci i-am ascultat, promiţându-le că voi face tot ceea ce este cu putinţă, din punct de vedere legal, pentru reyolvarea situa’iei lor. Am primit telefon şi de la Episcopul de Xanthi, reprezentand oficial Biserica. Deşi sunt din Atena, nu am avut alte contacte, decât cele stabilite de lege”.

O îndelungă discuţie au provocat hrisobulele împărăteşti care atestă proprietatea Mânăstirii asupra respectivelor terenuri, drepturi respectate până şi de otomani, avizul legal din 1992 recunoscând autoritatea documentului emis de Împăratul Alexios Comninos.

Monahul Arsenie a fost foarte scurt în cuvântul său de apărare: „Există părerea că Mânăstirile aduc diverse servicii, la fel cum există părerea că ele nu produc nimic. Am fost şi eu comunist odată şi ştiu ce război există împotriva clerului… În 1987, Mânăstirea era pustie, ne-au chemat bătrânii să o preluăm. În 1990, după 500 de ani, Mânăstirea a redevenit chinovie. De atunci a încetat să existe proprietate personală. Ni s-a dat cea mai mare Mânăstire bizantină, trebuie să face tot ce putem pentru a o întreţine. Am apelat la oameni politici, care ne-au spus că nu se poate nimic, trebuie să acţionăm statul în justiţie. N-am avut reprezentanţi legali: avocaţii care au venit în vizită la Mânăstire sunt cei care ne-au ajutat. În vremea ministrului Apostolos Fotiadis, ni s-a dat avizul pozitiv, până când am pierdut procesul la Curtea din Komotini. Vrând să aflăm ce s-a petrecut, am pus mâna şi am dat telefon la Preşedintele Curţii din Komotini, i l-am dat pe Părintele Egumen Efrem: voiam să protestăm, ca şi cetăţeni greci, asupra deciziei. Era o atmosferă total împotrivă. Vreau să spun că îmi pare rău că am dat acel telefon, nu am ştiut că nu se cuvenea…” Monahul Arsenie a menţionat că în buzunarul său nu a intrat nici un euro, şi că e pregătit să se jertfească pentru Patrie şi pentru Sfântul Munte.

Cunoscutul criminalist Panagiotis Mihaliolas consideră că Procurorul a fost un adevărat cardinal al Inchiziţiei. Despre caz, el a menţionat că a apărut în 2008, a fost botezat „scandal”, miniştrii implicaţi fiind consideraţi „ţapi ispăşitori”, în vreme ce, pe căi oculte, a avut loc prezentarea cazului drept scandal, fără nici o bază juridică, politică ori bisericească. În privinţa doamnei judecător, el consideră că ea este o victimă, cerând Curţii să o protejeze, deoarece a dovedit prin decizia ei că nu acţionat ilegal. Dacă statul grec consideră să poate pune la îndoială hrisobulele, înseamnă că există o mare problemă. Mai sun foarte puţine fortăreţe naţionale pe care sunteţi chemaţi să le apăraţi…”

Egumenul Efrem nu a fost prezent la proces.

Hotărârea Curţii de Apel formate din trei membri, care condamnă pe Egumenul Efrem, pe Monahul Arsenie şi pe judecătoarea Maria Psalti la câte un 1 şi 3 luni de închisoare pentru instigare la infracţiune, cu suspendare, nu este definitivă, urmând să fie rejudecată de Curtea de Apel formată din 5 membri, tot la Tribunalul din Komotini.

Ni se pare că, în Comunitatea Europeană seculară, creştinii, în ciuda actelor doveditoare, nu au cum să-şi protejeze proprietatea, iar în cazul în care cineva le ia apărarea, este discriminat şi marginalizat. Aceste lucruri nu se întamplau, la o asemenea amploare, nici măcar pe vremea Imperiului Otoman.

„Dacă cu lemnul vrede au făcut astfel, ce va fi cu cel uscat ?”

Anunțuri


%d blogeri au apreciat asta: