Prăznuirea Sfântului Evdochim la Mănăstirea Vatopedi

1theofilaktos-efraimAm avut şansa să particip la hramul Mănăstirii Vatopedi, cu ocazia sărbătorii Cuviosului Evdochim, duminică, 18 octombrie 2009.

Mai mult de 400 de închinători din toată Grecia (şi nu numai) au venit pentru a celebra în Mănăstirea Vatopedi pomenirea Cuviosului Evdochim.

2ypodohi
Sărbătoarea a avut loc în prezenţa Înaltului Mitropolit Theofilact de Tripoli (Libia) din Patriarhia Alexandriei, care a condus festivităţile.

4psaltes2

În strana dreaptă au cântat mai mulţi părinţi de la Mănăstirea Caracalu, în strana stângă părinţii de la Chilia Sf. Ioan Teologul, aparţinând de Mănăstirea Cutlumuş, împreună cu părinții Mănăstirii Vatopedi și cu elevi ai Școlii Bisericești Athonite.

Programul a început sâmbătă dimineaţă (11:30) cu primirea Mitropolitului şi însoţitorilor săi de către obştea Mănăstirii Vatopedi, primire frumoasă şi emoţionantă. Şi spun emoţionantă pentru că am uitat cum este – din cele mai vechi timpuri – cinstita şi tradiţionala primire și ospitalitate aghiorită, care face ca oaspetele să se simtă important într-un loc familiar, deşi departe de casă.

Călugării făcut un efort foarte mare pentru a finaliza programul atât de exigent cu zâmbetul pe buze. Am încercat să văd o expresie de nemulţumire în feţele lor sau să aud un suspin din gura lor, dar, în zadar! În schimb, au fost evidente pe feţele lor pacea, dragostea, bucuria, adică harul lui Dumnezeu. Am fost impresionat de ascultarea şi sacrificiul arătat! Pentru că nu e uşor să faci toate aceste lucruri atunci când ai încă vreo 400 – 450 de oameni în cârcă!

Şi imaginaţi-vă că această obşte este greu încercată în vremurile noastre de persecuţie, insulte şi alte lovituri mișelești. În cele din urmă însă, ceea ce au reuşit prigonitorii lor este de a face “publicitate” Mănăstirii şi de a creşte uimitor numărul de închinători! Mă întreb cât costă să găzduieşti, să hrăneşti şi, în general, să te îngrijeşti de 400-450 oameni, în plus faţă de cei 110 de călugări? Ar fi interesant de ştiut, ca astfel să capete un răspuns şi alte diferite întrebări de genul: “De ce călugării au nevoie de bani?” pe care le aud de multe ori în lumea de afară.

5magireio

Ospitalitatea a fost impecabilă: toată lumea a fost găzduită în camere imaculate şi în ziua a praznicului s-a servit o masă tradiţională aghioritică: merluciu la tavă (gătit cu ulei, ceapă, pătrunjel şi lămâie).

Programul a continuat cu o priveghere de noapte întru cinstirea sfântului, sâmbătă seara (19:30 – 03:30) şi s-a completat cu Sfânta Liturghie de duminica dimineaţă.

3eisodos-agripnias

Pelerinii au avut ocazia, în aceste două zile, să vorbească cu părinţii din mănăstire, să se spovedească la duhovnici, și să urmărească cuvântările ţinute de către Mitropolitul Theofilact şi Egumenul Efrem.

7omilia

Atmosfera a fost de sărbătoare, dar, în acelaşi timp, cucernică. Oameni de toate vârstele, cunoscuţi şi necunoscuţi, au privegheat de dragul sfântului. Un sfânt despre care ştim foarte puţin.

8proskinites-stin-avli

9deisi-meta-trapeza

9trapeza

Astăzi, într-o lume în care slava şi laudele pământeşti au devenit un scop în sine al omului, Sfântul Evdochim – care a vieţuit la Vatopedi – a ales neîncetata smerenie şi liniştirea desăvârşită, care sunt plăcute lui Dumnezeu și nu oamenilor. Sfântul a fost mult cinstit de oamenii din vremea lui (călugări şi mireni), dar ceea ce și-a dorit din tot sufletul a fost să devină bine-plăcut lui Dumnezeu. Astfel, primind înștiințare de trecerea sa la cele veşnice, a părăsit în ascuns mănăstirea şi a mers la cimitir, unde a găsit un loc ascuns în bolniţă, a îngenuncheat, și, ţinând în braţe o copie a icoanei Ctitorița, în rugăciune, și-a dat sufletul. În acest fel, a evitat slava si lauda şi a rămas departe de atenţia oamenilor timp de secole, până când Dumnezeu a hotărât ca sfântul să fie descoperit lumii. Acest lucru s-a făcut într-un mod minunat, atunci când, în 1840, moaştele sale au răspândit o astfel de mireasmă, încât a dus la descoperirea lui.

Această mare moştenire de credinţă ortodoxă, cu milioane de sfinţi şi de martiri, se face simţită în mod deosebit în Mănăstirea Vatopedi. Călugării de azi, în frunte cu egumenul Efrem, continuă să înveţe – prin viaţa și lupta lor duhovnicească de zi cu zi – smerenia, sărăcia, râvna după Dumnezeu şi dragostea pentru aproapele.

Dumnezeu să-i aibă în pază pe toţi călugării din Sfântul Munte, care continuă lupta cea bună pentru folosul tuturor şi să-i ajute ca, uniți, să facă faţă provocărilor din vremea noastră.

Robert Kalliris

Anunțuri


%d blogeri au apreciat asta: