Congres: Sfântul Fotie şi primatul episcopului Romei

Cu mare fast a fost sărbătorită şi anul acesta pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Fotie, patriarhul Constantinopolului, numit cel Mare, ocrotitorul Sfântului Sinod al Bisericii Eladei.

Dimineaţa, s-a săvârşit în biserica mare a Sfintei Mănăstiri a Adormirii Născătoarei de Dumnezeu (Pentelis) Utrenia şi Dumnezeiasca Liturghie, slujind Preafericitul Ieronim, Arhiepiscopul Atenelor şi a toată Elada, împreună cu doi mitropoliţi sinodali, Înaltpreasfinţitul Ierotheos, Mitropolit de Limnos şi Sfântul Evstratie şi Înaltpreasfinţitul Ierotheos, Mitropolit de Navpaktos şi Sfântul Vlasie.

Au fost prezenţi reprezentantul Patriarhiei Alexandriei în Atena, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Petros de Axonis, Exarhul Preasfântului Mormânt în Atena, preacuviosul şi eruditul arhimandrit Damianos Panu, Înaltpreasfinţiţii Mitropoliţi Hrisostomos de Peristerios, Hrisostomos de Zakinthos, Iakovos de Mitilene, Dimitrios de Gumenissa, Panteleimon de Veria, Panteleimon de Xanthis, Vasilios de Elassona, Nikolaos de Fthiotida, Ignatios de Dimitriada, Kirillos de Tesaliotida, Serafim de Pireu, Nikolaos de Mesogheea şi Lavriotiki, Hrisostomos de Messinia, Panteleimon de Koroneea, Preasfinţiţii Episcopi Ioannis de Termopile, Pavlos de Neohorios, şi Teodoritos de Nazianz, precum şi domnul Kirillos Misiakoulis, Mare Secretar al Sfântului Sinod.


După  sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii, la Centrul Interortodox al Bisericii Eladei, care se află în cadrul Sfintei Mănăstiri Pentelis, a avut loc întâlnirea consfinţită pentru această zi a membrilor Sfântului Sinod cu profesorii şi ceilalţi dascăli ai Facultăţilor de Teologie din cadrul Universităţilor din Atena şi Tesalonic.

Întâlnirea a fost prezidată de Preafericitul Ieronim, Arhiepiscop al Atenelor şi a toată Elada, care la deschidere a spus următoarele: „Înţeleapta alegere a sărbătorii Sfântului Fotie pentru consfinţirea întâlnirii oficiale şi a consfătuirii comune a Înaltpreasfinţiţilor Arhierei ai Sfântului Sinod al Biserici Eladei cu erudiţii profesori ai Facultăţilor de Teologie din cadrul Universităţilor din Atena şi Tesalonic pentru una din chestiunile teologice actuale ale Bisericii, a creat deja o lungă tradiţie de colaborare ziditoare pentru evidenţierea valorii în timp a tradiţiei ortodoxe.

În acest înţeles, îi primesc cu o deosebită bucurie pe distinşii reprezentanţi ai Bisericii Pastorale şi ai Facultăţilor de Teologie, precum şi pe distinşii participanţi la prezenta întâlnire, fiind sigur că referatul, intervenţiile şi propunerile vor lumina importante laturi ale temei”.

Tema consfătuirii pe anul acesta a fost: „Sfântul Fotie şi primatul episcopului Romei”. A vorbit profesorul Catedrei de Teologie Socială a Facultăţii de Teologie a Universităţii din Atena, Preasfinţitul Kirilos (Katerelos), episcop de Avidos.

Vorbitorul, luând pretext din întrunirile Comisiilor Teologice Mixte de Dialog, semnalează: „Este într-adevăr impresionant că într-unul din textele care au fost emise de către Comisia Teologică Mixtă de Dialog dintre Biserica romano-catolică şi Bisericile Ortodoxe, în cadrul celei de-a IV – a întruniri generale a acestei Comisii la Bari, în Italia (1987), în paragraful final, după ce mai întâi se accentuează că nu este posibilă comuniunea sacramentală fără comuniunea în credinţă, se face trimitere la una dintre hotărârile sinodului care s-a întrunit în anii 879-880 la Constantinopol. Acest sinod, după o perioadă bisericească foarte tulbure şi dureroasă pentru Răsărit, l-a recunoscut pe Sfântul Fotie drept patriarh ecumenic, a interzis orice adaos la Simbolul de credinţă şi printre altele a hotărât că fiecare tron poate să îşi păstreze vechile obiceiuri şi tradiţii.

Desigur, este impresionant şi interesant că se face trimitere la un sinod care s-a constituit în ultima întâlnire a Răsăritului şi a Apusului înainte de definitiva lor ruptură din 1054. În principal, impresionant şi interesant este faptul că sinodul care se impune astăzi ca model de conglăsuire cu Apusul este acela care a dezavuat sinodul care îl recunoscuse ca patriarh pe Ignatie, cu exact zece ani înainte, 869-870. Acest sinod ce a avut loc cu zece ani înainte este cel care a pus membrilor săi recunoaşterea primatului papal ca o condiţie pentru participarea lor la sinod. Acest sinod este considerat ca al VIII – lea Sinod Ecumenic al Bisericii romano-catolice, care împreună cu Sinodul II de la Lyon (1274) şi Sinodul de la Ferrara-Florenţa sunt amintite în capitolul al IV – lea al Constituţiei Pastor aeternus al Conciliului I Vatican în 1870, unde este formulată învăţătura romano-catolică despre infailibilitatea papei”.

Într-un alt loc a subliniat: „Patriarhul Fotie şi papa Nicolae, încă din perioada tradiţiei comune a primului mileniu, apar ca reprezentând eclesiologii diferite între ele. Fotie a fost condamnat de către papa Nicolae că s-a urcat anticanonic în tronul patriarhal prin „îngrămădita” lui hirotonie în cele trei trepte ale preoţiei. În scrisoarea sa de apărare către Nicolae din august – septembrie 861, Sfântul Fotie va aminti de strălucita sa ascensiune la Curtea imperială şi de slujirea sa ca profesor la Universitatea din Magnavra, poziţii care i-au adus autoritate şi recunoaştere, aşa încât să nu fie nevoie de ridicarea sa în tronul patriarhal pentru a le dobândi. Dovedeşte dispoziţie paşnică şi de împăcare pentru păstrarea unităţii, după care va urma convocarea Sinodului Întâi-Doilea pentru a fi îndepărtate cu desăvârşire rănile iconoclasmului”.

„A constituit şi constituie o convingere temeinică a Răsăritului, deja de la Sfântul Ignatie, că Biserica în sinaxa ei euharistică a Bisericii locale se revelează drept catolică (universală), ca desăvârşit Trup al lui Hristos. Fiecare Biserică locală reprezintă în istorie o icoană exactă a întregii Biserici, care este Biserica Universală (Catholică). Potrivit actului martiric al lui Policarp, fiecare Biserică locală, constituie o „colonie” a Bisericii Universale. Ca prezenţă, Biserica locală nu constituie un fragment sau o parte a celei Universale, ci locul în care „întreaga Biserică Universală este prezentă”, cum semnalează mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergam. Este cu totul conform cu vechea tradiţie că fiecare Biserică locală aflată în comuniune cu celelalte Biserici locale constituie adeverirea Bisericii lui Dumnezeu celei Una şi Nedespărţite, precum semnalează recent şi textul de la Ravenna (2007) şi, mai înainte, textul de la Monaco (1982). În acest înţeles, catolicitatea fiecărei Biserici locale se înţelege ca şi comuniune în timp cu Biserica cea Una în orice loc. Consecinţa logică a acestor consideraţii eclesiologice este recunoaşterea suficienţei şi autonomiei Bisericii locale şi, prin urmare, diversitatea modurilor ei de exprimare a uneia şi aceleiaşi credinţe a Bisericilor locale care sunt legate întreolaltă cu legătura şi comuniunea iubirii.

Vizavi de aceste consideraţii eclesiologice, în Apus s-au înregistrat evoluţii politice şi culturale în secolul al IX –lea, care nu au lăsat indiferentă gândirea teologică şi viaţa bisericească, care deja începuse să meargă pe drumul ei”.

În sfârşit, Preasfinţitul vorbitor a completat: „Poziţia dinamică  şi venerabilă a Sfântului Fotie în faţa papilor Nicolae, Adrian şi Ioan demonstrează că varietatea este acceptată în temele de o importanţă secundară, însă niciodată în problemele care ating şi se referă la învăţătura dogmatică a adaosului „Filioque”, în timp ce şi întregul comportament al Sfântului Fotie demonstrează că al 34-lea Canon apostolic era valabil în primul mileniu nu doar la nivel eparhial, ci universal. Primatul la orice nivel nu este înţeles şi nu se exercitează în afara sinodalităţii. Poziţia episcopului Romei nu poate să fie înţeleasă în afara sau deasupra pentarhiei patriarhilor, în afara sau deasupra Sinodului Ecumenic.

Cercetarea izvoarelor istorice din epoca Sfântului Fotie mărturiseşte fără  îndoială că drumul pentru a ajunge să mărturisim „un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez” este încă lung, însă este totuşi un drum deschis celor care cu seriozitate şi cu un profund simţământ de responsabilitate întreţin şi susţin dialogul adevărului şi al iubirii, ce se află în desfăşurare, „ca toţi să fie una, …ca lumea să creadă” (Ioan 17, 21). Nu există îndoială că acest drum îl urmează Bisericile Ortodoxe, sub îndrumarea de coordonare a Marii Biserici a lui Hristos a Primului Tron, a Patriarhiei noastre Ecumenice”.

Au intervenit Înaltpreasfinţiţii mitropoliţi Ierotheos de Navpaktos, Hrisostomos de Peristerios, Hrisostomos de Messinia, precum şi erudiţii domni Nikolaos Mitsopoulos, Galitis Gheorghios, Ikonomou Ilias, Voulgaris Hristos şi Vlasios Fidas.

Preafericitul a închis întreaga manifestare după ce a mulţumit atât vorbitorului, cât şi participanţilor. La orele 13, Preafericitul a oferit o masă oficială în cinstea erudiţilor profesori ai Facultăţilor de Teologie, masă pe care a cinstit-o cu prezenţa sa S.S. Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, aflat în Atena, care, după salutul Preafericitului Arhiepiscop, a răspuns, salutând întreaga manifestare şi pe cei de faţă făcând referire la evlavioasa personalitate a Sfântului Fotie.

Din partea Biroului de Presă a Sfântului Sinod.

Anunțuri




%d blogeri au apreciat asta: