Undeva în România. Unde ?

Un sat din România nu avea preot, iar sătenii mergeau adesea la Patriarh, cerându-i ocuparea locului vacant. Patrarhului îi era însă cu neputinţă să le împlinească cererea. Şi iarăşi reveneau sătenii, şi aceleaşi lucruri auzeau de la Patriarh: Nu am preot să vă trimit. Cu timpul, unii săteni au murit şi au fost îngropaţi fără slujbă, alţii întemeiaseră familii şi aveau copii fără să fie cununaţi, ba chiar au rămas copii şi tineri nebotezaţi.

Într-o zi, în faţa bisericii a oprit o maşină din care a coborât un Părinte; repede, tot satul s-a adunat să-l întâmpine, zicându-i: Cum de-ai venit ?, fiindcă Patriarhul ne-a spus că n-are preot să ne trimită. La acestea, preotul le-a răspuns: Dar voi nu asta voiaţi ? Nu voiaţi preot ? Na, am venit.

Satul s-a bucurat de venirea preotului, iar acesta s-a apucat imediat de treabă: s-a dus la morminte şi le-a făcut slujba de îngropăciune celor care nu o aveau, a botezat pe cei nebotezaţi, i-a cununat pe cei necununaţi, a slujit Sfânta Liturghie şi i-a împărtăşit pe oameni.

Într-o zi, i-a chemat pe săteni şi le-a spus: slujirea mea aici a luat sfârşit, plec. Sătenii s-au îmbufnat: acuma, când ai venit, te iei şi pleci ? Preotul a rămas însă în hotărârea luată. Văzând că nu-l pot împiedica, i-au mulţumit pentru cele făcute pentru ei şi l-au condus pe drumul de plecare.

După o vreme, s-au dus la Patriarh să-i mulţumească pentru că le-a trimis preot şi să-i ceară, de este cu putinţă, să le mai trimită şi altul. Patriarhul nu ştia nimic: le-a spus că el n-a trimis preot pentru că nu are, dar poate că o fi trimis protosinghelul. A pus mâna pe telefon, dar nici acela nu trimisese pe nimeni. Patriarhul i-a întrebat despre ceea ce a făcut respectivul preot în parohie: sătenii i-au răspuns că, fireşte, a cununat, a botezat, a făcut slujbele pentru cei adormiţi, ceea ce face un preot.
– Aha, a spus Patriarhul, păi atunci trebuie să vă fi lăsat acte, trebuie să fi notat în catastife toate cele.
– Bineînţeles, ne-a dat hîrtii şi le-a notat în registrul bisericii.
– Aşa, şi ce scrie, cu ce nume s-a semnat ?
– Toate le-a scris cum trebuie, româneşte, dar, de semnat, s-a semnat cu nişte litere pe care nu le ştim.

Patriarhului i-a fost trimis ulterior registrul bisericii. Când l-a văzut, a rămas uluit: toate datele erau trecute corect, în română, dar numele celui care semna era trecut în greacă, Νεκτάριος επίσκοπος Πενταπόλεως (Nectarie episcopul de Pentapolis).

Această istorie a fost publicată întâia oară la data de 15 octombrie 2009 pe blog-ul bisericii Sfântul Andrei din Aigio, Aheea, de către Dimitrios Velaoras (http://ierosnaosagandreou.blogspot.com/2009/10/blog-post_1466.html). Autorul menţionează că a aflat întâmplarea de la nişte monahii (românce) din Creta, care i-au povestit-o Patriarhului Ecumenic cu ocazia vizitei acestuia în Creta (8 octombrie 2009).

Ştie cineva mai multe despre această întâmplare, mai exact de locul unde a avut loc ? Există vreo poză făcută la slujbe sau vreuna cu registrul bisericii ?

Anunțuri

4 Responses to “Undeva în România. Unde ?”


  1. 1 Efthimie Aprilie 15, 2010 la 8:47 pm

    Nu zic că nu s-ar fi petrecut aşa minune, dar datele ei (în forma cum sunt date de D.V.) sunt implauzibile pentru B.O.R. La noi, sătenii nu prea merg lunar cu jalba la Patriarh, ca să-i ceară „popă nou”; sau, dacă merg, nu sunt primiţi aşa des. Mai degrabă la episcopul locului sau la protopopiat. Dar să zicem că ar fi fost în Arhiepiscopia Bucureştilor, că nu s-ar fi dus la vicar, şi chiar ar fi primiţi adesea de Patriarh. La noi, Patriarhul n-are „protosinghel” (adică cancelar/secretar); eventual vreun consilier. Însă, trecând de …implauzabilităţile astea şi acceptându-le, cel mai de mirare e că n-a scăpat nici o vorbă despre aşa ceva de la nimeni – nici de la săteni, nici de la Patriarhie (sau episcopie, protopopiat ş.a.) – nici măcar de la şoferii arhiereilor, vestiţi aducători de ştiri.

    Poate… să fie pe undeva o confuzie (căci orice are un sâmbure de adevăr) şi să fie vorba de altă Biserică locală?

    • 2 Presa Ortodoxa Greaca Aprilie 16, 2010 la 6:49 am

      Dat fiind faptul ca intamplarea pare sa fi fost povestita de niste maici din Romania, este putin probabil sa fi fost o neintelegere in ce priveste localizarea generala (doar daca traducatorul o fi fost „praf”). Dar nu e exclus. In privinta „Patriarhului”, „protosinghelului”, evident ca intamplarea a fost reintegrata intr-o structura ierarhica fireasca povestitorului grec (care stie ca in Romania este Patriarh, nu Arhiepiscop, dar care crede ca in rest structura e la fel …). Sper sa dam de urma maicilor (si a originalului)…

  2. 3 mikel Aprilie 20, 2010 la 1:35 pm

    Am auzit mai demult o istorisire asemanatoare, insa locatia NU ERA IN ROMANIA, CI IN RUSIA! Asa ca… cine stie oare?

  3. 4 andaman Mai 24, 2010 la 12:22 pm

    Noi credinta sa ne-o consolidam pe dogme si mai putin pe povestioare subrede. sa invatam dogmele bisericii si asta sa fie taria credintei noastre.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: