Archive for the '(Neo)Unionisme' Category

Patriarhul Ecumenic, iritat de acţiunile Mitropolitului Serafim

În urmă cu mai mult de o saptămână, imediat după Dumineca Ortodoxiei, Kir Serafim, Mitropolit al Pireului, entuziasmat de alocuţiunea rostită  de Patriarhul Ecumenic cu ocazia întronizării Mitropolitului de Prusa, Kir Elpidofor, ca egumen al Sfintei Mănăstiri „Sfânta Treime” din Halki, i-a trimis o scrisoare oficială Patriarhului Ecumenic, Kir Bartholomeu, în care îi cerea, printre altele, trecerea subiectului privind recunoaşterea Sinodului din 879-880 drept al VIII-lea Sinod Ecumenic pe agenda viitorului Mare Sinod Panortodox, al cărui preşedinte Patriarhul Ecumenic va fi. Textul acestei scrisori se găseşte, tradus în limba română, aici: http://acvila30.wordpress.com/2012/03/21/mitropolitul-serafim.

În primul rând, am propriile mele nedumeriri faţă de apelul Mitropolitului Serafim, fin teolog şi expert în drept canonic: de ce ar trebui recunoscut Sinodul VIII Ecumenic drept Sinodul VIII Ecumenic de către viitorul Sinod Panortodox ? Este suficientă acceptarea lui de către pliroma Bisericii ca atare, lucru care se vede în toată istoriografia bisericească de după Sinodul VIII Ecumenic (cu excepţia perifericei teologii academice ortodoxe româneşti, al cărei acces la universalitate este cvasi-inexistent). O a doua nedumerire vizează entuziasmul Mitropolitului Pireului faţă de o alocuţiune teologică (extrem de bine întemeiată patristic) rostită de Patriarhul Ecumenic: chiar nu ştie Mitropolitul că discursurile omiletice ale Patriarhului nu îi aparţin, ci sunt scrise de un Mitropolit (non-ecumenist) a cărui autoritate teologică, însă, Patriarhul Ecumenic nu o contestă ?

Ieri, însă, probabil iritat de antemele din Dumineca Ortodoxiei şi de scrisoarea adresată lui de Mitropolit, Patriarhul Ecumenic Batholomeu a adresat o scrisoare Arhipeiscopului Ieronim al Atenei, în care subliniază faptul că acţiunile anumitor ierarhi ai Bisericii Greciei dinamitează unitatea Ortodoxiei.

Kir Bartholomeu face referire la evenimente care „exprimă poziţii, consideraţii şi puncte de vedere care nu sunt deloc de acord cu caracterul şi ethosul ortodox, care ridică semne de întrebare şi care sunt pline de pericol şi consecinţe neprevăzute atât pentru unitatea Bisericii noastre, cât şi  pentru cea a Sfintei noastre Biserici Ortodoxe în întregul ei”.

Patriarhul Ecumenic se referă şi la anatemele rostite de Mitropolitul Pireului în Duminica Ortodoxiei, cerând ca astfel de practici să fie blamate în Sinod, astfel ca unitatea Bisericilor Ortodoxe să nu mai fie periclitată: „Aceste acţiuni şi declaraţii, la început reduse ca număr şi neglijabile, au luat de curând proporţii de nepermis, având consecinţa, printre altele, ca anatemele să fie rostite în chiar Sfânta Mitropolie ţinând de Sfânta Voastră Biserică, de către Mitropolit, în plină adunare publică, nici mai mult, nici mai puţin, ci chiar în cursul Sfintei Liturghii a Duminicii Ortodoxiei, împotriva eterodocşilor şi a acelora aparţinând celor de alte religii, precum şi împotriva celor care participă la aşa-zisa Mişcare Ecumenică”.

Kir Bartholomeu cere Arhiepiscopului următoarele: „Rânduiţi sinodal aceste chestiuni, interziceţi-le şi osândiţi-le în mod oficial, ca unele ce nu sunt întemeiate, ci periculoase, luaţi hotărârile potrivite, corp eclesiastic fiind, în vederea osândirii generale şi interzicerii acestui gen de fapte şi exprimări nefondate, neortodoxe şi aflate în conflict cu hotărârile sinodale ale Preasfintelor Biserici Ortodoxe”.

În loc de comentarii, dau cuvântul dumnezeiescului Hrisostom:

Părintele Athanásios Heneín. Întoarcerea la ortodoxie a conducătorului copţilor din Atena

În faţa unui astfel de eveniment, în locul cuvintelor noastre e mai bine să vorbească însuşi Părintele Athanasie despre binecuvântata sa întoarcere la Viaţa cea adevărată, la Adevăr, care există doar în unica Biserică Catolică şi Apostolică, în Ortodoxie. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru lucrările lui minunate şi îi urăm Părintelui Athanasie, cu mijlocirile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor, ca Domnul noastru Iisus Hristos să-l binecuvinteze, să-l miluiască şi să-l sprijine pe el şi pe întreaga lui familie. De asemenea, îi mulţumim pentru încrederea pe care ne-a arătat-o şi pentru textele pe care ni le-a trimis şi pe care le publicăm încet-încet în greacă şi arabă, spre folosul sufletesc şi slava lui Dumnezeu:

Mulţi vorbesc despre erezie, unii chiar scriu despre ea, dar puţini sunt cei care s-au hrănit cu amărăciunea ereziei, şi cu mult mai puţini sunt cei care o au trăit-o şi şi-au dat sângele ca să se elibereze din captivitatea ei”.

Erezia este un mod de viaţă, este o mare închisoare, este o boală atât sufletească, cât şi trupească. Eu, Athanásios Heneín, le-am trăit toate aceste lucruri tragice, conducător fiind al comunităţii copte din Atena vreme de 15 ani.

Copţii împart persoana lui Hristos al nostru şi desfiinţează realitatea interumană şi prezenţa Lui reală în lume şi în Biserică.

Minunea vindecării mele şi a întoarcerii mele la mama noastră, Biserica Ortodoxă, s-a făcut prin Harul lui Dumnezeu cel Întreit, dar şi datorită dragostei reale a Preasfinţitului Mitropolit al Pireului, k. k. Serafim, a lui gheronda Methódios Kritikoú şi a părinţilor Sfintei Mânăstiri a lui Hristos Înviat.

Aceste cuvinte pe care le citeşti, iubite cititor, sunt mărturisire a credinţei, dar şi exemplu de recunoştinţă, precum şi o chemare la conlucrarea noastră, a tuturor, pentru ajutorarea copţilor simpli (din care 15000 locuiesc în Atena) spre a cunoaşte frumuseţea Ortodoxiei.

Părintele Athanásios Heneín

Sursa: http://anavaseis.blogspot.com/2012/03/blog-post_4960.html#more

Cam aşa arată anatemele în Duminica Ortodoxiei

Primatul şi Sinodalitatea – Comisia mixtă de dialog se întruneşte azi la Rethimno

Discret şi fără publicitate, Comisia mixtă de dialog teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica romano-catolică se întruneşte azi şi mâine la Hotelul Creta Pallas din Rethimno, Creta, având ca temă de discuţie „Primatul şi Sinodalitatea din punct de vedere teologic şi ecclesiologic”. Printre participanţii de vază, Mitropolitul Pergamului, Ioannis şi Cardinalul Robert Koch; gazdă, Mitropolitul de Rethimno, Evghenios. „Primatul şi Sinodalitatea sunt unele dintre problemele serioase care separă Biserica Ortodoxă de cea Romano-Catolică. Comisia încearcă să redacteze un text cu cele ce suntem în acord şi cu cele în care suntem în dezacord, pentru a vedea în ce stadiu ne găsim. Dialogul pe această temă a început, după cum ştiţi, în 1980, iar la el iau parte toate bisericile ortodoxe. Dialogul este extrem de necesar astăzi, deoarece creştinii trebuie cu orice preţ să comunice pentru a vedea dacă se pot întrajutora – fără dialog, problemele nu se pot rezolva niciodată”, a comunicat Mitropolitul Pergamului, Ioannis.

Romfea, 17.06.2011

Papa în Cipru

Μitropolitul Limassolului Athanasie, al Kyrineei Pavel, al Trimitundei Varnava, horepiscopul Amathundei Nicolae şi episcopul Lidrei Epifanie nu au participat la întâmpinarea papei Benedict-16, în Cipru.

Arhiepiscopul Hrisostom, în cuvântarea de primire în catedrala Sfântul Ioan din Lefkosia, l-a numit pe Benedict-16 „Preasfinte Papă al presviterei Rome”.

Pr. Georgios Metallinos şi prof. Dimitrios Tselengidis – Conferinţă la Constanţa

Pr. prof. Georgios Metallinos este doctor în teologie şi istorie, profesor de istorie bisericească şi spiritualitate ortodoxă al Facultăţii de Teologie din Atena, autor a peste 40 de volume de specialitate, dintre care unele traduse în limba română. Prof. Dimitrios Tselenghidis este profesor de Dogmatică la Facultatea de Teologie din Tesalonic.

Participarea lor la conferinţa „Importanţa învăţăturii Sfântului Grigorie Palama pentru societatea contemporană” a avut loc la invitaţia Î.P.S. Teodosie, care a fost prezent la event.

(mp3, lb. română)

P. Metallinos: aici.

Prof. Tselengidis: aici.

Întrebări, răspunsuri, cuvânt al Î.P.S. Teodosie: aici.

Pot fi ascultate direct, aici.

Foarte încurajator a-l auzi pe Î.P.S. Teodosie spunând, în încheierea conferinţei, că Ortodoxia şi papismul nu sunt biserici surori.

Venirea Papei în Cipru scandalizează credincioşii

Interviu luat de Antigoni Solomonidou-Drousiotou

Rezumat: Mitropolitul Limassol-ului, Athanasios se delimitează de poziţia oficială a Bisericii Ciprului în ceea ce priveşte vizita pe care o va face papa Benedict-16 în Cipru. Mitropolitul Athanasios declară deschis şi fără nici o teamă că este împotriva acestei vizite, deoarece papismul este o erezie, iar vizita papei îi va sminti pe creştinii evlavioşi. În acelaşi timp, crede că nu ar trebui luate măsuri nepotrivite, necuviincioase. De asemenea, declară că nu va lua parte la nicio festivitate.

De ce această vizită sminteşte Biserica ?

Cred că vizita papei în Cipru va provoca anumite probleme de conştiinţă multor creştini evlavioşi. Ar fi fost mai bine să nu vină, deoarece cred că nu ne avantajează cu nimic, până acum nu am văzut nici o intervenţie a Vaticanului în favoarea Ciprului. Deja s-au prudus destule nelinişti de care nu aveam nevoie.

Ne paşte vreun pericol de pe urma αcestei vizite ?

Nu am spus că ne-ar paşte vreun pericol prin venirea papei, nu ne face să ne lepădăm de credinţa noastră sau să ne înstrăinăm de Biserica Ortodoxă. Doar spun că au fost date motive anumitor grupuri stiliste de a ne aduce învinuiri că cedăm uşor, că am renunţat la principiile credinţei ortodoxe, pentru destul de multă lume apărând anumite semne de întrebare. Bineînţeles, papa a fost chemat de Preşedintele ţării, iar Arhiepiscopul şi-a dat consimţământul.

Aţi discutat despre vizită în cadrul şedinţelor Sfântului Sinod ?

În cea mai recentă şedinţă, s-a pus problema participării/neparticipării episcopilor la întrunirile cu papa. Eu am refuzat participarea la un eveniment despre care nu ştiam nimic; am aflat din ziare că papa urmează să vină în Cipru.

De obicei aflaţi despre evenimente de acest gen din ziare ?

Arhiepiscopul Ciprului are o mulţime de probleme importante şi nu vrem să-l deranjăm cu problemele noastre mărunte . Însă, avem toate drepturile să spunem că nu am avut cunoştinţă despre faptul că papa va veni, pentru că dacă m-ar fi întrebat cineva, eu personal aş fi spus să nu vină, deoarece va provoca sminteală în sufletele creştinilor evlavioşi, după cum şi vedem că se întâmplă.

Nu ar trebui să existe o comunicare între biserici, suntem totuşi în secolul 21, în Comunitatea Europeană …

Putem purta un dialog cu oricine, cu atât mai mult cu eterodocşii şi cu cei de alte religii. Dar una este să purtăm dialog, şi alta să-l primeşti pe papă ca pe un Episcop canonic, ori el, pentru noi, ortodocşii, este un eretic, tăiat de Biserică, şi,  nici într-un caz Episcop.

Din cauza schismei ?

De zece secole este despărţit de Biserică, nu este Episcop canonic, nu are nici o legătură cu realitatea Bisericii lui Hristos, Cea Una, Sfântă, Catolică (Sobornicească) şi Apostolică. Una este să-l accepţi ca Episcop canonic, şi alta să dialoghezi cu el ca şi cu un eterodox, pentru a-i înfăţişa adevărul credinţei şi tradiţiei ortodoxe.

Patriarhul Ecumenic s-a întâlnit cu papa şi a iniţiat un dialog al bisericilor. După cum am spus, dialogul nu este un lucru rău atunci când are loc în condiţii corecte, dar este greşit să spunem oamenilor că îi recunoaştem pe catolici  ca membri ai Bisericii, că îl recunoaştem pe papă drept Episcop, ca frate în Hristos întru preoţie şi întru credinţă. Acest lucru nu îl pot accepta, din moment ce toţi Sfinţii Părinţi au învăţat exact contrariul. Papistăşia este erezie şi sursă a altor multe erezii care astăzi au împânzit şi chinuie lumea. Un Sfânt contemporan, Cuviosul Iustin Popoviç, a considerat că istoria omenirii a consemnat 3 căderi tragice: a lui Adam cel întâi-zidit, a lui Iuda, ucenicul lui Hristos şi a papei, cel mai de seamă dintre Episcopii Bisericii, care a căzut din credinţa apostolică, s-a despărţit de Biserica canonică, antrenând în căderea lui o mulţime de oameni.

Papa ce părere are despre ortodocşi ?

Papa a declarat că suntem o Biserică incompletă.

Dar este un singur Dumnezeu.

Da, Unul este Dumnezeu şi Una este Biserica Lui, de aceea mărturisim în Simbolul de Credinţă „Una, Sfântă, Catolică (Sobornicească) şi Apostolică Biserică”. Aceasta este Biserica Ortodoxă, nu există mai multe biserici.

Nu este un act de egoism să considerăm că doar noi suntem Biserica ?

Nu este un act de egoism. Atunci când spunem, de exemplu, că italienii nu sunt greci, lucru adevărat, de altfel, nu atacăm pe nimeni. Dar atunci când spui că nu contează că celălat este catolic, pentru că amândoi aparţinem aceleiaşi biserici, îl înşeli, deoarece Sfinţii Părinţi ne învaţă că Una singură este Sfânta, Catolica (Soborniceasca) şi Apostolica Biserică a lui Hristos.

De ce Biserica aceasta este Biserica Ortodoxă şi nu cea papistaşă ?

Pentru că Biserica Ortodoxă păstrează neclintite credinţa Apostolilor şi experienţa Profeţilor, până astăzi. Papistaşii, din nefericire, după ce s-au tăiat de Biserică, au introdus multe dogme eretice în credinţa lor, au modificat simbolul de credinţă, şi, colac peste pupăză, l-au ridicat pe papa deasupra oricărei autorităţi, făcându-l reprezentantul lui Hristos pe pământ. Papa se consideră infailibil, iar pe cei care nu sunt în comuniune cu el îi consideră că nu sunt în comuniune cu Dumnezeu. Aceste lucruri sunt oficiale, au fost declarate în sinoadele lor. Atunci când introduci în Simbolul de Credinţă lucruri pe care Sfinţii Părinţi nu le-au scris, şi sunt şi alte cacodoxii, este vorba de erezie. Asta este realitatea.

Ce atitudine are Biserica Ortodoxă faţă de eretici ?

O atitudine de iubire. Îl iubim pe papa, îi iubim pe papistaşi aşa cum iubim pe oricine altcineva, nu îi dispreţuim, nu îi respingem ca persoane, dar nu suntem de acord cu erezia, cu cacodoxia, cu înşelarea. Pentru că îi iubim, trebuie să le spunem adevărul.

Fiecare are adevărul lui.

Tocmai din această cauză, dialogul are loc pentru a stabili, pe baza resurselor istorice, care dintre biserici a păstrat credinţa şi experienţa apostolică.

Credeţi că dialogul poate da rezultate ?

Poate, dacă este corect şi are loc în condiţii corecte. Din nefericire, aşa cum decurge el astăzi, nu dă roade: am tot stat la discuţii atâţia ani şi nu am căzut de acord în mai nimic.

Fiecare se aude doar pe sine ?

Dialogul trebuie fondat pe Sfânta Scriptură, cu smerenie şi cu dragoste, cu scopul de a se dovedi adevărul lui Hristos. Astfel, toate ar decurge cu uşurinţă.

Păi, dialogul nu are loc cu smerenie şi cu dragoste ?

Nu ştiu, nu particip la dialog, dar în cele hotărâte acolo nu am găsit rezultate semnificative.

O grupare care a editat nişte cărţi împotriva papei pregăteşte acţiuni de protest.
Nu sunt de acord cu acţiuni de acest gen. Nu trebuie să aibă loc nimic nepotrivit, măsuri necuviincioase. Dar nu e corect nici să nu ne spunem părerea. Nicidecum, doar facem parte dintr-o cultură democratică. Cu îndrăzneală şi împotriva tuturor, declar că nu sunt de acord cu vizita papei în Cipru şi din tot sufletul mărturisesc faptul că papa este eretic, nu este Episcop, nu este creştin ortodox, iar aceste lucruri le mărturisesc şi Sfinţii Părinţi. Dacă greşesc, sunt gata să mă las judecat, dar judecat pe baza celor scrise de Sfinţii Părinţi, nu pe baza unei mentalităţi globalizante. Faptul că nu sunt de acord nu înseamnă ca fac neorânduială, nici nu mă scoate în afara Bisericii.

Prin declaraţiile acestea nu turnaţi gaz pe foc şi nu daţi apă la moară celor care deja s-au scandalizat de vizita papei ?

Spun tot ceea ce am de spus, cu toată responsabilitatea şi cu toată sinceritatea; nu torn gaz pe foc, dar nu vreau să fiu înfăţişat ca unul care aş fi de acord şi, cu o conştiinţă uşoară, aş accepta prezenţa papei în Cipru. Arhiepiscopul, în cadrul Sinodului, într-un mod foarte democratic, a luat cunoştinţă de faptul că nu suntem de acord.

Dar cu vizita Arhiepiscopului la Vatican aţi fost de acord ?

Nu ne-a cerut nimeni părerea, dar nici nu era obligatoriu să ne întrebe. Am aflat de ea din ziare. Ce a dobândit în urma vizitei la Vatican ?

Nu ştiu. Nu v-a adus la cunoştinţă ?

Ne-a informat, dar eu personal nu i-am acordat o prea mare importanţă. Papa totdeauna face declaraţii formale şi formaliste, aşa cum va face şi cu ocazia vizitei în Cipru, dar nu va face nimic substanţial, deoarece nu este factor de decizie în Biserică, ci o persoană politică care nu poate intra în conflict cu status quo-ul politic. Când a luat Papa apărarea Ortodoxiei ? Am avut atâţia atacatori, când ne-a luat apărarea ? Ca să nu spun că sub regimul franc am avut de suferit chiar de pe urma papilor şi a bulelor emise de ei, prin care voiau să ne facă una cu pământul. De curând i-am prăznuit pe cei 13 cuvioşi mucenici din Kantara, ucişi din dispoziţia Vaticanului. Am trăit 400 de ani în robie crâncenă sub franci. A fost mai rău decât sub turci. Dar nu recurg la acestea, argumentele împotrivirii sunt strict teologice. Iar atunci când am fost hirotoniţi Episcopi am jurat să păzim credinţa ortodoxă.

Ierarhii care îl vor întâlni pe papa nu păzesc credinţa ortodoxă ?

Apostolul Pavel a spus ca cel care mănâncă cele jertfite idolilor să nu-l judece pe cel care nu mănâncă. Eu nu-i judec pe cei care vor participa, dar nici nu vreau să fiu judecat pentru că nu particip.

Duminica trecută a fost citită în Biserici o circulară din partea Sfântului Sinod care pomenea la sfîrşit, nominal, toţi Episcopii şi Mitropoliţii.

Da, am fost de acord să emitem acea circulară pentru ca poporul să rămână unit cu Biserica, să nu aplece urechea la stiliştii care ar vrea să-i depărteze de Biserica canonică. Ceea ce a rămas neclarificat în respectiva scrisoare este faptul că nu suntem toţi la curent şi de acord cu invitarea papei.

Din ce motiv credeţi că vine papa în Cipru ?

După cum ştiţi, papistaşii trec printr-o mare criză datorită scandalurilor care văd acum lumina zilei.

Pedofilia ?

Nu vreau să vorbim despre asta, dar, în fiecare zi, presa scoate la lumină noi amănunte teribile. Nu judec, însă papa are impresia că este primul şi unicul Vicar al lui Hristos pe pământ, de aceea face misiuni de acest gen.

Păi, a declarat că face un pelerinaj pe urmele Sfântului Pavel.

Atâta doar că Apostolul Pavel nu a circulat cu un automobil blindat de 500 000 de euro, după cum am citit că va fi cumpărat de guvernul cipriot, pentru a i-l pune la dispoziţia papei, pentru 2 zile. Eu, personal, m-am scandalizat şi am declarat că un automobil blindat nu este potrivit Vicarului lui Hristos. Pe criza asta, iarăşi poporul să acopere costurile ?

Reprezentanţii oficiali au anunţat că vine în Cipru pentru a cere respectarea drepturilor omului şi a drepturilor creştinilor, deoarece vrea să păşească pe urmele Apostolului Pavel şi să întâlnească Biserica Ortodoxă cu bune intenţii, în duh de frăţietate.

Nu pun la îndoială bunele sale intenţii, măcar să fie aşa, măcar să semene cu Apostolul Pavel şi să se întâlnească cu bogăţia Bisericii Ortodoxe. Îi urăm să se reîntorcă în Biserica Ortodoxă şi să redevină Episcop Ortodox, aşa cum era înainte de schismă. Acesta este unicul mod de unire care este indicat.

Care credeţi că sunt dedesubturile ?

Vaticanul nu face nici acţiuni aleatorii, nici naive. Toate acţiunile papei au scopul de a-l prezenta drept lider mondial al creştinilor. În acest moment, însă, el nici măcar nu este Episcop canonic, nu e ortodox, deci nu este în măsură să se prezinte pe sine ca primul dintre Episcopi.

Există interese politice ?

Nu cunosc, dar cred că nu vom avea niciun folos politic de pe urma vizitei papei, ci doar nişte cheltuieli în plus şi multe tulburări în conştiinţele credincioşilor.

Arhiepiscopul a declarat că cei care nu sunt de acord se aşează pe sine în afara Bisericii.

Nu am la îndemână acum declaraţiile Preafericitului, dar nu cred că cei care nu sunt de acord cu vizita papei se găsesc în afara Bisericii. Eu nu sunt de acord şi o spun deschis şi nu sunt în afara Bisericii. Biserica, după cum însuşi Arhiepiscopul subliniază, are un regim democratic; una este să nu fii de acord cuviincios, alta să faci lucruri nepotrivite.

Sfântul Sinod acceptă existenţa altor puncte de vedere ?

Arhiepiscopul este un democrat şi respectă punctele noastre de vedere şi cu multă dragoste ne întâmpină pe toţi.

Dar cum poate fi democrat un om care a fost ales Arhiepiscop în modul în care a fost ales (despre care avem cunoştinţă cu toţii )? Formal, a fost ales cu majoritate de voturi; în fond, însă, modul în care a fost ales nu a fost unul democratic.

Nu ne reîntoarcem la această dispută, poziţia mea personală este delicată şi nu vreau să mă explic aici. Vă pot spune, însă, că în interiorul Sinodului, Arhiepiscopul se comportă democratic şi nu mi se pare că n-ar respecta punctele noastre de vedere. Ne ascultă.

Şi la sfârşit face tot ce vrea el.

Nu, de multe ori cedează înaintea Sinodului, chiar dacă el însuşi are o altă opinie.

Noul Statut de Funcţionare al Bisericii a fost decis democratic ?

Nu l-a întocmit Arhiepiscopul, ci o comisie sinodală, fiind aprobat în multiple şedinţe ale Sinodului. Hotărârile au fost luate cu majoritate de voturi.

Impresia a fost că a fost emis pentru a vă îndepărta de posibilitatea de a accede la tronul arhiepiscopal.

Dumnezeu să-i dea ani mulţi Arhiepiscopului ! Şi să nu aibă loc alegeri arhiepiscopale în viitorul apropiat.

Arhiepiscopul a declarat că va rămâne în funcţie vreme de 5 ani, adică până în noiembrie 2011.

Sfânta Scriptură spune că 1000 de ani sunt ca o singură zi. Referitor la ceea ce va face, trebuie să socotească el însuşi. Eu aş prefera să nu intrăm repede într-o nouă aventură a alegerilor arhiepiscopale. Fiecare Arhiepiscop este ales prin pronia lui Dumnezeu şi nu în perspectiva omului. Dacă Dumnezeu vrea ca A sau B să devină Arhiepiscop, acela va deveni, chiar dacă noi am fi vrut altceva. Scopul vieţii noastre nu e să devenim Arhiepiscopi.

Care este scopul vieţii noastre ?

Să ne mântuim, să fim aproape de Dumnezeu, să iubim pe Dumnezeu şi pe fraţii noştri.

Vi se pare că Arhiepiscopul încearcă să dea Bisericii un rol primordial în societate ?

Nu cred că are intenţia, el însuşi a renunţat la titlul de etnarh. Îşi cunoaşte bine limitele, dar îi pasă şi îşi iubeşte patria.

De curând a declarat că se încearcă, în mod organizat, ştirbirea prestigiului şi încrederii în Biserică sub pretextul îndatorării faţă de stat.

Dacă a vorbit despre aceasta, înseamnă că este o problemă serioasă, care necesită atenţie şi trebuie avută de toţi în vedere.

Sunteţi de acord ca Biserica să plătească acele vechi datorii faţă de stat, cele 163 de milioane de euro ?

Nu fac parte din comisia care se ocupă de această problemă. Dacă, în realitate, conform legii, Biserica este datoare statului, atunci trebuie să plătească. Dar, dacă, legal, nu este datoare, atunci poate să trateze problema ca atare, având în vedere situaţia de criză prin care trece Ciprul. Biserica este datoare să fie prevăzătoare în declaraţiile şi acţiunile care ar putea provoca bunul simţ. Pe de altă parte, societatea este datoare să fie limpede şi să nu înşele poporul spunând că Biserica nu-şi plăteşte impozitele.

Înşeală poporul ?

Atunci când spune că Biserica nu plăteşte, este greşit, pentru că Biserica plăteşte.

Mitropolia Limassol-ului respinge sau nu impozitarea profiturilor capitalizabile ?

Eu nu prea cunosc termenii ăştia economici. Atunci când vindem o proprietate, ne plătim toate taxele. Noi nu avem întreprinderi care să ne aducă câştig, nu avem hoteluri şi ateliere, nu am făcut investiţii, de aceea şi situaţia noastră economică e dezastruoasă.

De unde aveţi venituri ?

Din chiria unui imobil, din vânzarea unor terenuri. Primim şi donaţii de la oameni care iubesc Biserica.

Sursa: aici.

Arhiepiscopul Ciprului, kir Hrisostom, în vizită la Constantinopol, despre vizita Papei în Cipru

– Preafericite, în curând veţi avea oaspete în Cipru pe Papa Romei. Sunt unele voci care nu sunt de acord, care au un punct de vedere diferit …

– Vocile astea … eu le consider dezacordate.  Sunt stridenţe, nu sunt voci. Sunt cei care au zel , dar n-au cunoştinţă şi care, de cele mai multe ori, o fac ostentativ, populist şi nu fiindcă ar crede în ceea ce spun. Nici măcar nu intră în dialog cu noi, nici nu vor să audă … sunt oameni care nu-şi vor schimba părerea pentru nimic. Şi pentru că nu se îndreptează, n-avem timp de pierdut, nici neuroni de risipit. Ceea ce am de spus este că în Cipru există Biserică, iar toţi membrii ei trebuie să se supună Bisericii oficiale. Dacă vreun preot oarecare face vreo prostie, va fi pedepsit fără cruţare.  Nu fac favoruri nimănui. Chiar dacă ar fi monah al Bisericii oficiale, să plece să-şi facă biserica lui. Nu poate rămâne în Biserică. În Cipru avem nevoie de linişte, în tot ceea ce statul decide, Biserica oficială este datoare să se conformeze. Cui nu-i place, să plece să-şi facă propria lui biserică. Nu poate fi membru al Bisericii şi să nu asculte de autoritatea  bisericească. Voi fi foarte sever faţă de astfel de chestiuni, deoarece, fie avem Biserică, fie nu avem.

– Care sunt consideraţiile pe care le aveţi faţă de viitoarea întâlnire ?

– Papa, dacă vrea, poate face multe lucruri şi poate ajuta. Are mijloacele. Eu, pentru încă o dată, acum când va sosi în Cipru, după cum i-am spus şi mai demult, îi voi readuce aminte că trebuie să se adreseze liderilor europeni şi să le spună că Europa trebuie să aibă valori şi principii şi că nu pot avea în vedere Turcia strict prin prisma interesului, ca pe o imensă piaţă de desfacere. Acest lucru i-l voi face limpede.

Cred că Turcia, dacă, într-adevăr, urmăreşte interesul ciprioţilor turci, şi dacă doreşte ca aceşti oameni să trăiască fericiţi pe pământul părinţilor lor, nu are altceva de făcut, decât să colaboreze cu noi, deoarece, cu toţii dorim binele poporului cipriot, atât greci, cât şi turci, armeni, latini şi oricare alţii. În această direcţie, suntem gata să acţionăm decis, pentru ca poporul nostru să trăiască fericit pe pământul părinţilor lui.

– În privinţa convieţuirii paşnice dintre ciprioţii greci şi cei turci, care sunt perspectivele ?

– Cred că poporul nostru poate convieţui paşnic, şi a dovedit asta atunci când s-au redeschis căile de acces. Sosesc ciprioţii turci în zona liberă ca să-şi vadă casele şi proprietăţile şi sunt primiţi cu bucurie de către ai noştri. Merg şi ai noştri în nord, în zona ocupată a patriei, iar turcii ciprioţi le spun, „Iată casele voastre, proprietăţile voastre, haideţi să mâncăm, să bem, să vorbim, să ne bucurăm, să râdem”… Doar coloniştii spun „Nu, sunt ale noastre, nu ale voastre, plecaţi !”

Ciprioţii turci şi greci, aşa cum au trăit veacuri întregi în pace şi fericre, pot să trăiască din nou astfel. Cred asta. Nu sunt necesare alte abordări pentru ca cele două popoare să convieţuiască în prietenie. Ele sunt împrietenite. A fos spart vreu nas când au venit turcii ciprioţi în zona liberă ? Niciunul. Dar când au mers grecii în zona ocupată ? Niciunul. Unde vi se pare că nu suntem de acord sau că nu se vor unul pe altul ?

P.O.Gr.: http://www.youtube.com/watch?v=6jgA9kYVT94 şi http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/8627826.stm

„Primatul” – Despre sinodicitatea şi unitatea Bisericii

ΙΕΡΑ ΜΗΤΡΟΠΟΛΙΣ ΠΕΙΡΑΙΩΣ
ΓΡΑΦΕΙΟ ΤΥΠΟΥ & ΔΗΜΟΣΙΩΝ ΣΧΕΣΕΩΝ

Ἀκτή Θεμιστοκλέους 190, 185 39 ΠΕΙΡΑΙΕΥΣ, Τηλ. +30 210 4514833 (ἐσωτ. 19) Fax +310 210 4528332

 
 
Δ Ε Λ Τ Ι Ο   Τ Υ Π Ο Υ

 Ἡ Ἱερά Μητρόπολις Πειραιῶς διοργανώνει τήν Τετάρτη 28η Ἀπριλίου ἐ.ἔ. καί ὥρα 4.30 μ.μ. στό Στάδιο Εἰρήνης καί Φιλίας, Ν. Φάληρο Πειραιῶς (αἴθουσα «Μελίνα Μερκούρη») μέ ἐλεύθερη εἴσοδο Ἡμερίδα θεολογικοῦ προβληματισμοῦ, κατά τό ἐπισυναπτόμενο Πρόγραμμα, μέ τό παγχριστιανικοῦ ἐνδιαφέροντος θέμα:  «Πρωτεῖο»-Συνοδικότης καί Ἑνότης τῆς Ἐκκλησίας.
 
Θά εἰσηγηθοῦν:
1. Σεβ. Μητροπολίτης Πειραιῶς κ.ΣΕΡΑΦΕΙΜ:
«Ὁ παπισμός ὡς ἐκκλησιολογικό πρόβλημα»,
2. Ἱερομόναχος Λουκᾶς Γρηγοριάτης:
«Τά πρεσβεῖα τιμῆς καί ἡ ἑνότης τῆς Ἐκκλησίας κατά τήν πρώτη χιλιετία»
3. Πρωτοπρεσβύτερος Γεώργιος Μεταλληνός, Καθηγ. Πανεπιστημίου Ἀθηνῶν:
«Ἑνωτικές προσπάθειες μετά τό σχίσμα»
4. Πρωτοπρεσβύτερος Θεόδωρος Ζήσης, Καθηγ. Πανεπιστημίου Θεσσαλονίκης:
«Ἡ Οὐνία ὡς πρότυπο ψευδοῦς ἑνότητος. Τά ὅρια τῆς ποικιλομορφίας σέ σχέση μέ τήν ἑνότητα»
5. Πρεσβύτερος Ἀναστάσιος Γκοτσόπουλος:
«Ἱεροκανονική θεώρησις τοῦ παπικοῦ πρωτείου»
6. Δημήτριος Τσελεγγίδης, Καθηγητής Πανεπιστημίου Θεσσαλονίκης:
«Ἡ λειτουργία τῆς ἑνότητος τῆς Ἐκκλησίας. Οἱ λανθασμένες θεολογικές προϋποθέσεις τοῦ παπικοῦ πρωτείου»
7. Ἀριστείδης Παπαδάκης, Kαθηγητής Πανεπιστημίου Maryland, U.S.A.:
«Ἡ ἐξέλιξη τοῦ παπικοῦ πρωτείου (1000-1453). Ἱστορική ἀξιολόγηση»
 
Ἡ παρουσία σας θά ἀποτελέσει μία ἐνδυνάμωση τῆς ἀληθείας τῆς Ἀδιαιρέτου Ὀρθοδόξου Ἐκκλησίας μας.
 
ΕΚ ΤΗΣ ΙΕΡΑΣ ΜΗΤΡΟΠΟΛΕΩΣ ΠΕΙΡΑΙΩΣ

+ Bartholomew of Constantinople – Sunday of Orthodoxy 2010

Prot. No. 213

BARTHOLOMEW
By God’s Grace
Archbishop of Constantinople-New Rome
and Ecumenical Patriarch

To the Fullness of the Church,
Grace and Peace
From our Lord and Savior Jesus Christ

Our most holy Orthodox Church today commemorates its own feast day, and – from this historical and martyric See of the Ecumenical Patriarchate – the Mother Church of Constantinople directs its blessing, love and concern to all of its faithful and dedicated spiritual children throughout the world, inviting them to concelebrate in prayer.

Blessed be the name of the Lord! Those who endeavored over the ages to suppress the Church through various visible and invisible persecutions; those who sought to falsify the Church with their heretical teachings; those who wanted to silence the Church, depriving it of its voice and witness; they all proved unsuccessful. The clouds of Martyrs, the tears of the Ascetics, and the prayers of the Saints protect the Church spiritually, while the Comforter and Spirit of Truth leads it to the fullness of truth.

With a sense of duty and responsibility, despite its hurdles and problems, as the First-Throne Church of Orthodoxy, the Ecumenical Patriarchate cares about protecting and establishing the unity of the Orthodox Church, in order that with one voice and in one heart we may confess the Orthodox faith of our Fathers in every age and even in our times. For, Orthodoxy is not a museum treasure that must be preserved; it is a breath of life that must be transmitted and invigorate all people. Orthodoxy is always contemporary, so long as we promote it with humility and interpret it in light of the existential quests and needs of humanity in each historical period and cultural circumstance.

To this purpose, Orthodoxy must be in constant dialogue with the world. The Orthodox Church does not fear dialogue because truth is not afraid of dialogue. On the contrary, if Orthodoxy is enclosed within itself and not in dialogue with those outside, it will both fail in its mission and no longer be the “catholic” and “ecumenical” Church. Instead, it will become an introverted and self-contained group, a “ghetto” on the margins of history. This is why the great Fathers of the Church never feared dialogue with the spiritual culture of their age – indeed even with the pagan idolaters and philosophers of their world – thereby influencing and transforming the civilization of their time and offering us a truly ecumenical Church.

Today, Orthodoxy is called to continue this dialogue with the outside world in order to provide a witness and the life-giving breath of its faith. However, this dialogue cannot reach the outside world unless it first passes through all those that bear the Christian name. Thus, we must first converse as Christians among ourselves in order to resolve our differences, in order that our witness to the outside world may be credible. Our endeavors for the union of all Christians is the will and command of our Lord, who before His Passion prayed to His Father “that all [namely, His disciples] may be one, so that the world may believe that You sent me.” (John 17.21) It is not possible for the Lord to agonize over the unity of His disciples and for us to remain indifferent about the unity of all Christians. This would constitute criminal betrayal and transgression of His divine commandment.

It is precisely for these reasons that, with the mutual agreement and participation of all local Orthodox Churches, the Ecumenical Patriarchate has for many decades conducted official Panorthodox theological dialogues with the larger Christian Churches and Confessions. The aim of these dialogues is, in a spirit of love, to discuss whatever divides Christians both in terms of faith as well as in terms of the organization and life of the Church.

These dialogues, together with every effort for peaceful and fraternal relations of the Orthodox Church with other Christians, are unfortunately challenged today in an unacceptably fanatical way – at least by the standards of a genuinely Orthodox ethos – by certain circles that exclusively claim for themselves the title of zealot and defender of Orthodoxy. As if all the Patriarchs and Sacred Synods of the Orthodox Churches throughout the world, who unanimously decided on and continue to support these dialogues, were not Orthodox. Yet, these opponents of every effort for the restoration of unity among Christians raise themselves above Episcopal Synods of the Church to the dangerous point of creating schisms within the Church.

In their polemical argumentation, these critics of the restoration of unity among Christians do not even hesitate to distort reality in order to deceive and arouse the faithful. Thus, they are silent about the fact that theological dialogues are conducted by unanimous decision of all Orthodox Churches, instead attacking the Ecumenical Patriarchate alone. They disseminate false rumors that union between the Roman Catholic and Orthodox Churches is imminent, while they know well that the differences discussed in these theological dialogues remain numerous and require lengthy debate; moreover, union is not decided by theological commissions but by Church Synods. They assert that the Pope will supposedly subjugate the Orthodox, because they latter submit to dialogue with the Roman Catholics! They condemn those who conduct these dialogues as allegedly “heretics” and “traitors” of Orthodoxy, purely and simply because they converse with non-Orthodox, with whom they share the treasure and truth of our Orthodox faith. They speak condescendingly of every effort for reconciliation among divided Christians and restoration of their unity as purportedly being “the pan-heresy of ecumenism” without providing the slightest evidence that, in its contacts with non-Orthodox, the Orthodox Church has abandoned or denied the doctrines of the Ecumenical Councils and of the Church Fathers.

Beloved children in the Lord, Orthodoxy has no need of either fanaticism or bigotry to protect itself. Whoever believes that Orthodoxy has the truth does not fear dialogue, because truth has never been endangered by dialogue. By contrast, when in our day all people strive to resolve their differences through dialogue, Orthodoxy cannot proceed with intolerance and extremism. You should have utmost confidence in your Mother Church. For the Mother Church has over the ages preserved and transmitted Orthodoxy even to other nations. And today, the Mother Church is struggling amid difficult circumstances to maintain Orthodoxy vibrant and venerable throughout the world.

From the Ecumenical Patriarchate, this sacred Center of Orthodoxy, we embrace all of you lovingly and bless you paternally, praying that you may journey in health through the holy period of contrition and asceticism known as Holy and Great Lent in order that you may become worthy of celebrating the pure Passion and glorious Resurrection of our Savior Lord with all faithful Orthodox Christians throughout the world.

Sunday of Orthodoxy 2010

+ Bartholomew of Constantinople

Fervent supplicant to God for all

+ Constantine of Derkon

+ Evangelos of Perge

+ Kallinikos of Lystra

+ Michael of Austria

+ Alexios of Atlanta

+ Joseph of Proikonnisos

+ Demetrios of Sevasteia

+ Irenaios of Myriophyton and Peristasis

+ Chrysostom of Myra

+ Emmanuel of France

+ Makarios of Gortyna and Arkadia

+ Amphilochios of New Zealand