Archive for the 'Omologia Pisteos' Category

Mânăstirile athonite care au semnat „Mărturisirea de credinţă”

Koutloumousiou, Xeropotamou, Karakallou, Philotheou, Constamonitou şi Zographou

Ierarhia Bisericii Greciei nu a cedat la ameninţările Patriarhiei Ecumenice

În sfârşit, în urma cererii şi a multor ierarhi, dar şi a mulţimii de clerici, monahi şi laici, care în ultima perioadă aduc o mare critică deschiderilor ecumeniste ale conducerii bisericeşti, Ierarhia Bisericii Greciei a dezbătut ieri şi astăzi asupra temei dialogurilor ecumenice şi în perspectiva adunării Comisiei Mixte de Dialog care începe astăzi în Cipru.

La dezbaterea care a fost foarte aprinsă, au luat parte mulţi ierarhi şi s-a accentuat în mod deosebit lipsa de informare a Ierarhiei în jurul acestor teme. Asupra problemei dialogului cu eterodocşii, în mod deosebit cu romano-catolicii, s-a emis şi respectivul comunicat de către Sinodul Ierarhiei.

Ceea ce este semnificativ pentru întreaga temă este că, în nici un punct al comunicatului Ierarhiei nu apare nici măcar o condamnare a textului „Mărturisirii de Credinţă împotriva ecumenismului” şi a altor texte care au făcut critica ecumenismului.

Nicio condamnare, nicio pedeapsă, nicio măsură împotriva celor ce reacţionează, care înseamnă niciun răspuns şi nicio concesie la „poruncile” patriarhului ecumenic.

Desigur, semnificativă este şi declaraţia reprezentantului Ierarhiei, Mitropolitul Ierotheos de Navpaktos că „nu există nicio tendinţă schismatică în interiorul Bisericii Greciei”, în pofida tuturor celor spuse în Scrisoarea sa de către Patriarhul Ecumenic.

Traducere din greacă: ierom. Fotie; http://orthodoxia-pateriki.blogspot.com/

Nota P.O.Gr.: Declararea „Mărturisirii de Credinţă” ca fiind „de prisos” semnifică faptul că, cel puţin la nivel declarativ, Sinodul adoptă aceeaşi direcţie ecclesiologică cu cea exprimată în „Mărturisire”.

Declaraţia Sinodului privind dialogul cu eterodocşii şi „Mărturisirea de Credinţă”

Înştiinţare

Ierarhia Bisericii Greciei, în şedinţa din seara de 15 octombrie 2009, precum şi în prima parte a şedinţei de astăzi, 16 octombrie, sub conducerea Preafericitului Părinte Ieronim, Arhiepiscopul Atenelor şi Întregii Elade, a luat în discuţie tema dialogului dintre Ortodocşi şi Romano-Catolici.

La început, au fost făcute cunoscute epistola Partiarhului Ecumenic, k. Bartolomeu în legătură cu aşa-numita „Mărturisire de Credinţă” semnată de clerici, monahi şi laici, precum şi epistolele Mitropoliţilor către Sfântul Sinod, în scopul informării despre textul semnat la Ravenna şi despre cele ce urmează să se discute zilele următoare în Cipru, adică primatul papal conform primului mileniu. Aceste probleme au mai fost luate în discuţie şi în şedinţa Sinodului din luna septembrie.

După citirea textelor mai sus pomenite, Preafericitul a chemat pe Mitropoliţii Meletios de Nikopolis, Preşedintele Comisiei pentru relaţii inter-ortodoxe şi inter-creştine,  Hrisostomos de Messinia, Reprezentantul Bisericii Greciei în dialogul cu Romano-Catolicii, şi Hrisostomos de Peristeri, bun cunoscător al acestor probleme, pentru a informa Ierarhia despre modul în care a decurs dialogul amintit, despre textul de la Ravenna şi despre Întâlnirea care va avea loc în zilele următoare la Pafos, în Cipru.

A urmat, apoi, un susţinut dialog, la care au luat parte mulţi Arhierei (Mitropoliţii Serafim al Kithirelor, Cosma al Etoliei, Eustathie al Monemvasiei, Daniil al Kesarianei, Theoklitos al Ioanninei, Dorothei de Siros, Pavel al Dramei, Kallinik al Paronaxiei, Serafim al Kastoriei, Ambrozei al Kalavritei, Anthimos al Thessalonicului, Nicolae al Mesogaiei, Hrisostom al Zakynthului, Andreas de Dryinoupolis, Theoklitos al Florinei, Varnava de Neapolis şi Ieremia al Gortinei, nota P.O.Gr.), care au vorbit cu simţ de răspundere despre aceste probleme majore. Astfel:

1. A fost constatată nevoia unei şi mai depline informări a Sfântului Sinod asupra acestor subiecte importante. S-a declarat ca, de acum încolo, Ierarhia să ia cunoştinţă despre toate fazele Dialogului, altfel, nici un text nu poate impune nici o obligaţie Bisericii. De altfel, acest lucru este conform cu Statutul Sinodal al Bisericii.

2.  Dialogul trebuie să continue, dar în cadrele eclesiologice şi canonice ortodoxe, în urma consultărilor cu Patriarhul Ecumenic, aşa cum a fost decis în mod panorodox.

3. Reprezentanţii Bisericii noastre la dialog au o înţeleaptă cunoaştere a Teologiei Ortodoxe, a Ecclesiologiei şi a Tradiţiei Bisericeşti, folosindu-şi cunoştinţele şi puterile în vederea „unirii a toate, întru adevăr”, în cadrele teologice corespunzătoare şi a hotărârilor hotărâte în mod panortodox.

4. Textul de la Ravenna şi viitorul text din Cipru sunt elaborate pentru a fi avute în vedere şi validate de Bisericile Autocefale, deci şi de Biserica Greciei, în mod sinodal. Acest lucru înseamnă că nu vor exista consecinţe în afara hotărârilor sinodale ale Ierarhiei. Ierarhii sunt păzitorii Tradiţiei Ortodoxe, aşa cum au mărturisit fiecare la hirotonia întru Episcop.

5. În legătură cu textul care se va referi la primatul papal conform primului mileniu, text care va fi elaborat în Cipru în zilele următoare, reprezentaţilor Bisericii noastre li s-a pus în vedere să susţină menţionarea în textul final a poziţiei canonice despre primatului papal în primul mileniu în relaţie cu Sinoadele Ecumenice şi cu referire directă la Canonul al 3-lea la Sinodului al doilea Ecumenic şi la canonul 28 al celui de-al 4-lea Sinod Ecumenic.

6. Ierarhia Bisericii Greciei urmăreşte şi va continua să urmărească cu vigilenţă problema dialogului Bisericii Ortodoxe cu Eterodocşii, de aceea consideră că textul „Mărturisirii de Credinţă” este de prisos. Ierarhia roagă poporul credincios să aibă încredere în Păstorii lui şi să se reţină de la acţiuni care pot crea alte probleme.

Acestea au fost luate în discuţie şi hotărâte unanim de către Ierarhia Bisericii Greciei, cu simţământul responsabilităţii înaintea lui Dumnezeu, înaintea preasfintei noastre credinţe şi tradiţii şi înaintea poporului, spre Slava lui Dumnezeu şi a Sfintei Biserici.

Citirea Înştiinţării a fost făcută de Mitropolitul de Nafpaktos, k. Ierotheos Vlachos

Download audio (mp3), în greacă, aici: http://www.mediafire.com/?kwnic2m5iti

Sinodul discută „Mărturisirea”, dialogul, epistolele ecumenice şi situaţia din Comisia Mixtă

sunodosSfântul Sinod a luat aseară în discuţie „Mărturisirea de Credinţă”, modul în care decurge dialogul dintre ortodocşi şi romano-catolici, precum şi epistolele Patriarhului Ecumenic şi a Mitropolitului de Pergam, către Arhiepiscopul Atenei şi către Mitropoliţi. Decizia luată a fost cea de continuare a dialogului, urmând ca, astăzi, vineri, întreaga sesiune de discuţii să fie rezervată informării asupra întrunirii Comisiei Mixte de dialog. Sarcina aceasta va fi purtată îndeosebi de Mitropolitul de Nikopolis şi Preveza, Meletios şi de Mitropolitul de Peristeris, Hrisostomos.

În timpul întrunirii de joi după-amiază (15 oct.) a fost citită Scrisoarea Patriarhului Ecumenic către Arhiepiscop prin care acesta cere ca Biserica Greciei să ia poziţie faţă de textul pus în circulaţie cu titlul „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”.

În acea clipă, Mitropolitul Serafim a intervenit şi se pare că a spus că patriarhul minte prin toate acelea pe care le susţine în Scrisoarea sa referitor la „Mărturisire”. Mai mult, a cerut să fie citit Ierarhiei textul „Mărturisirii”.

„Reacţia sa a fost extremă. Toţi am aprobat dialogul (cu eterodocşii, n.tr.). În pofida unor oarecare dificultăţi, ştim cât de util este. Vai de noi dacă fiecare şi-ar schimba poziţia în funcţie de publicul care i se adresează, de piedicile care le întâmpină, de presiunile care se exercită asupra sa. Atunci am fi conduşi spre schismă şi spre fragmentare” – a declarat cu amărăciune un mitropolit din nordul Greciei.

Nu este prima oară când kir Serafim susţine textul pe care îl expun spre semnare unii clerici şi laici care sunt contra Dialogului Teologic dintre ortodocşi şi romano-catolici.
Înainte cu câteva zile, într-o Scrisoare către spăşitul Mitropolit Ieremia de Gortina, care şi-a retras semnătura sa de pe textul în discuţie, Mitropolitul de Pireu i-a numit  „oportunişti” pe toţi aceia care sunt împotriva „Mărturisirii”: Prin urmare, expunerea de către nişte fraţi trezvitori a unui text cu adevărat ortodox şi cu perspectivă ortodoxă, după cum este aşa numita „Mărturisire de Credinţă împotriva ecumenismului” (sincretist), nu împiedică întru nimic desfăşurarea normală a vieţii bisericeşti, ci dimpotrivă, o întăreşte şi o dinamizează şi, prin urmare, reclamaţiile unor fraţi care s-au arătat deranjaţi – membri ai Trupului Bisericii – din păcate, se dovedesc neîntemeiate şi aparente, fiind alimentate de oportunism şi interese meschine. Şi aceasta o susţinem întru cunoştinţă, după ce am cercetat cuvânt cu cuvânt textul menţionat, scrisese Mitropolitul Serafim. Adresându-se lui Kir Ieremia, a adăugat: Din păcate, cei deranjaţi denaturează cele cuprinse în el (în textul Mărturisirii de Credinţă), prezentându-l ca şi cum s-ar opune celor conglăsuite şi hotărâte în mod panortodox referitor la desfăşurarea dialogurilor cu eterodoxia.

Fie se va reveni asupra discuţiei despre Uniaţie, fie vom întrerupe dialogul„, a declarat Mitropolitul Hrisostomos, anunţând că reprezentanţii greci ar trebui să semneze un text separat, în care să facă cunoscute poziţiile Bisericii Ortodoxe a Greciei.

Mitropolitul Ierotheos de Nafpaktos a cerut să fie date îndrumări speciale Mitropoliţilor-membri ai Comisiei, fapt care a provocat nemulţumirea Mitropolitului Hrisostom de Messinia. „Nu acceptăm urme de îndoială asupra faptului că apărăm Ortodoxia şi Biserica Greciei prin participarea la dialog. Nu acceptăm să reprezentăm Biserica noastră, sub umbra îndoielii”, a declarat acesta. O poziţie analogă a avut Mitropolitul de Ahaia, Athanasios, luând partea Mitropolitului de Messinia şi cerând să nu mai facă parte din reprezentanţa Bisericii Greciei la Comisia de Dialog.

Arhiepiscopul Ieronim şi-a manifestat, însă,  încrederea în membrii reprezentanţei.

Discuţia va continua în cursul dimineţii de vineri.

„Preafericite, care hotărâre panortodoxă ?”

Publicându-se Scrisoarea Patriarhului Ecumenic adresată arhiepiscopului Atenei, scrisoare în care patriarhul protestează energic faţă de redactarea şi punerea în circulaţie a „Mărturisirii de Credinţă împotriva ecumenismului” semnate de o mulţime de laici, clerici şi de anumiţi arhierei, observăm că Preafericirea Sa nu răspunde, în esenţă, „Mărturisirii”, ci aduce reproşuri redactorilor şi semnatarilor, pentru că:
1. În „Mărturisire” se menţionează, aşa după cum citeşte Patriarhul Ecumenic, că „toţi cei ce întreţin legături cu eterodocşii…se aşază pe ei înşişi automat în afara Bisericii”.
2. Toţi cei care refuză dialogul intercreştin se opun „hotărârilor sinodale ale tuturor Bisericilor Ortodoxe, fără excepţie, incluzându-se aici şi Preasfânta Voastră Biserică a Greciei, cum este hotărârea unanimă a celei de-a III – a Conferinţe Panortodoxe Presinodale (1986)”.

A.
1. Textul „Mărturisirii” nu spune nicăieri că sunt demni de osândă „toţi cei care întreţin legături cu eterodocşii”, ci toţi aceia care acceptă şi care propovăduiesc cu fapta şi cu cuvântul „panerezia” ecumenismului (conform Părintelui Iustin Popovici) ! De asemenea, „Mărturisirea” nu spune nicăieri că  ecumeniştii „se aşează pe ei înşişi automat în afara Bisericii”, aşa cum menţionează Patriarhul în scrisoarea sa! De altfel, redactorii „Mărturisirii”, ca teologi de vocaţie, cunosc foarte bine că nu se poate concepe o ieşire din Biserică în mod „automat”! „Mărturisirea” menţionează textual: „aşezându-se de facto (ουσιαστικώς) pe ei înşişi în afara Bisericii” (paragraful 8). Este limpede diferenţa dintre „automat” şi „de facto”!
2. Patriarhul ecumenic menţionează că „legăturile cu eterodocşii au fost aprobate prin hotărâri sinodale de către toate Bisericile Ortodoxe” şi, în consecinţă, toţi cei care critică cele ce au loc în cadrul dialogului se opun hotărârilor panortodoxe!
Să ni se permită – cu tot respectul nostru faţă de Patriarhul Neamului – să întrebăm şi în mod public, deoarece factorii de resort ai Tronului nu răspund la toate scrisorile:
a. Care „hotărâre panortodoxă” a anulat Enciclica Sinodului Patriarhiei Ecumenice despre patriarhul Athenagora prin care se condamna fără echivoc rugăciunile în comun drept „contrare Sfintelor Canoane şi întinând sensibilitatea mărturisitoare a ortodocşilor”? Este conform cu această Enciclică a Sfântului Sinod al Patriarhiei comportamentul actual al unora, pe tema rugăciunilor în comun?
b. Care „hotărâre panortodoxă” a îngăduit papei nu doar să fie prezent, ci îmbrăcat în veşmintele sale să ia parte aproape activ la Dumnezeiasca Liturghie patriarhală?
c. Care „hotărâre panortodoxă” l-a mandatat pe Patriarhul Ecumenic să schimbe sărutul liturgic cu papa în timpul Dumnezeieştii Liturghii, în 2006?
d. Care „hotărâre panortodoxă” a dat permisiunea papei să se roage din partea clerului ortodox cu rugăciunea Tatăl nostru încadrul „celei mai oficial” Sfinte Liturghii, în Catedrala Patriarhală?
e. Care „hotărâre panortodoxă” a cedat papei Tronul Catedralei Patriarhale pentru a proclama, „cu capul descoperit”, primatul papal? Din tronul Sfinţilor Alexandru, Grigorie, Ioan Gură de Aur, Fotie, Filotei să se propovăduiască rătăcirea ! Nu este aceasta o profanare?
f. Care „hotărâre panortodoxă” a hotărât să fie lăudat cu imne papa, cel care persistă în erezie, drept „cinstit păstor şi întâistătător”, chiar în Catedrala Patriarhală şi în prezenţa patriarhului?
g. Care „hotărâre panortodoxă” a permis să fie lăudată în imne, de către Biserica din Constantinopol, erezia papismului drept „cinstită Biserică, Scaunul lui Petru”, în chiar Catedrala Patriarhală şi în prezenţa patriarhului?
h. Care „hotărâre panortodoxă” a anulat cele 16 Sfinte Canoane (ale Sfinţilor Părinţi, ale Sinoadelor Ecumenice şi Locale), permiţând rugăciunile în comun cu ereticii, considerând că acestea nu mai constituie o abatere canonică?
i. Care „hotărâre panortodoxă” a aprobat alcătuirea unui regulament pentru rugăciunea în comun numită „confesională” sau „inter-confesională” în cadrul întâlnirilor Consiliului Mondial al Bisericilor?
j. Care „hotărâre panortodoxă” a salutat provocatorul text al celei de-a IX – a Adunări Generale a Consiliului Mondial al Bisericilor în Porto Alegre (2006), conform căruia „fiecare biserică (din cele 340 de grupări protestante ale Consiliului Mondial al Bisericilor) este Biserică Universală, dar nu în integralitatea ei. Fiecare biserică îşi împlineşte universalitatea atunci când este în comuniune cu celelalte biserici”! De asemenea, în acelaşi text s-a recunoscut ipostasul eclezial (fiinţa bisericească) tuturor „Bisericilor” eretice protestante din cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor şi a fost acceptat faptul că mulţimea ereziilor şi rătăcirilor lor reprezintă „modalităţi diferite de formulare ale aceleiaşi credinţe” şi este „diversitatea harismelor Sfântului Duh”! Este posibil să existe vreo aprobare panortodoxă pentru aceste blasfemii ?…
k. Care „hotărâre panortodoxă” l-a mandatat pe Patriarhul Ecumenic să ofere un Sfânt Potir arhiepiscopului greco-catolic al Atenei? Nu a fost condamnată uniaţia în mod echivoc în „hotărârile sinodale ale tuturor Bisericilor Ortodoxe fără excepţie, conform cu hotărârea unanimă a celei de-a treia Conferinţe Panortodoxe Presinodale” (1986) ? De ce sunt dispreţuite atât de sfidător hotărârile panortodoxe unanime care condamnă categoric uniaţia? De unde până unde, această utilizare selectivă a „hotărârilor panortodoxe”?
Mai mult:
1. Nu s-a gândit Patriarhul nostru că acest Sfânt Potir pe care l-a oferit în dar arhiepiscopului greco-catolic, este un potir amar pentru Biserica Greciei, dar şi pentru celelalte Biserici Ortodoxe, care încă şi astăzi suspină din cauza uneltirilor greco-catolicilor? Cum vor înţelege această acţiune a patriarhului nostru fraţii noştri din Europa Răsăriteană, dar şi din Orientul Mijlociu, care au pătimit şi încă pătimesc cumplit din cauza uniaţiei? Acest gest nu constituie o provocare la adresa unităţii panortodoxe?
2. Cum s-ar fi simţit patriarhul nostru dacă arhiepiscopul Atenei ar fi oferit un Sfânt Potir lui papa-Evthim ?! (Nota trad.: În 1921 Mustafa Kemal a încercat să creeze o schismă în interiorul Marii Biserici a Constantinopolului, întemeind ceea ce avea să numească fără ruşine „patriarhia turc-ortodoxă”. Încercarea a eşuat, pentru că nici un episcop nu a acceptat rolul de patriarh, iar conducerea turcă s-a văzut obligată să apeleze la un simplu preot, cu numele de Eftimie, care a fost întronizat, dar nu a reuşit să adune credincioşi în jurul său)
Aceste întrebări nu au sfârşit… dar nici răspunsuri…
Aceste puţine cuvinte să fie pentru a înceta îndreptăţirea prin aşa-numitele „hotărâri panortodoxe”! Măcar de-ar respeca şi de-ar păzi cei care sunt protagoniştii dialogului toate hotărârile panortodoxe! Însă toate, nu selectiv! Pentru că niciodată şi niciun sinod panortodox nu a denaturat eclesiologia ortodoxă, nu a desfiinţat Sfintele Canoane consfinţite de cele trei Sinoade Ecumenice şi nu a dat nimănui dreptul de a încălca Predania şi rânduiala Bisericii, aşa cum de multe ori se întâmplă astăzi în spaţiul ecumenic. Dacă s-ar fi întâmplat asta vreodată, atunci, oricare Sinod – chiar şi „panortodox” – s-ar fi autodizolvat şi s-ar fi transformat într-un „sinedriu al nelegiuiţilor” şi „sinagogă a celor ce viclenesc”. De altfel „ecumenicitatea” sau „tâlhăria” unui sinod nu este determinată de numărul şi de reprezentanţa celor ce participă, ci, mai întâi de toate, de hotărârile acestuia !

B.
În consecinţă, toţi aceia care îi condamnă pe cei ce critică modul de purtare al dialogului, pentru că ar fi – chipurile – împotriva dialogului, dacă nu calomniază şi ei, pervertind în mod conştient realitatea, atunci se află într-o foarte mare greşeală !
Pentru că, NU! NU SUNTEM ÎMPOTRIVA DIALOGULUI! Nu există ortodox care să nege dialogul. Pentru că cel dintâi însuşi Hristosul nostru a dialogat cu păcătoşii. Dar, să fim atenţi, însuşi Hristosul nostru este Cel care în acelaşi timp a şi refuzat dialogul. A refuzat să dialogheze, cu toate că a fost provocat. A refuzat să dialogheze cu Pilat, cu arhiereii marelui sinedriu şi cu regele Irod!
Suntem de acord cu dialogul, la fel ca şi Domnul nostru! Însă ne opunem dialogului, la fel ca Însuşi Domnul nostru, atunci când nu sunt îndeplinite anumite condiţii bine definite de către Predania Bisericii. Aşadar, suntem împotriva dialogului ca „joc fără rost”, conform remarcii formulate de Arhiepiscopul Stelian al Australiei, fost co-preşedinte (al Comisiei Mixte de Dialog) timp de 20 de ani,despre modul în care se desfăşoară dialogul în zilele noastre.

Menţionez doar trei puncte:
1. Sfidarea sistematică a Predaniei bisericeşti prin rugăciunile în comun, din ce în ce mai dezvoltate şi mai răspândite! Am depăşit simplele rugăciuni în comun şi mergem cu toată viteza spre co-liturghisiri – pentru moment nedepline (imperfecte)… şi ceea ce este cel mai rău: încercăm să impunem nelegiuirea noastră ca pe o lege a lui Dumnezeu (A se vedea opinia domnului Feidas despre rugăciunile în comun) !
2. Unii „profesionişti” (conform profesorului Veltsis) ai dialogului hotărăsc fără poporul lui Dumnezeu (laici şi clerici), şi chiar şi în lipsa Sinoadelor Bisericilor Autocefale.
De pildă: Şase Biserici Autocefale, adică aproape jumătate din Ortodoxie (!) (Patriarhia Ierusalimului, Biserica Serbiei, a Bulgariei, a Georgiei, a Greciei, a Cehiei şi Slovaciei) nu au participat, iar în Sinod au şi condamnat textul înţelegerii de la Balamand (a VII – a întâlnire a Comisiei Mixte – 1993), ca fiind inadmisibilă din punct de vedere ortodox, străină de Predania ortodoxă şi contrară hotărârilor Conferinţelor Panortodoxe (vezi Scrisoarea din 08.12.1994 a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei către Patriarhul Bartolomeu) ! Şi cu toate acestea, nimeni dintre „profesionişti” nu s-a sinchisit, iar dialogul continuă, având drept urmare faptul că reprezentanţii ortodocşi consideră acest text valid şi bază de dezbatere în demersul dialogului ! Acest comportament arată respect faţă de Sinoadele celor şase Biserici Autocefale ? Sau arată respect faţă de unitatea panortodoxă ?!
3. În hotărârile panortodoxe se condamnă în mod repetat uniaţia. Şi totuşi la dialog participă şi … greco-catolicii! Unde este aşadar respectul faţă de hotărârile panortodoxe în cadrul dialogului, aşa cum se desfăşoară el astăzi?

Prin urmare, cine dispreţuieşte hotărârile panortodoxe? Cei care exercită o critică pe motiv teologic sau cei care participă la „jocul fără rost”?

C.
Unii au protestat deoarece, precum spuneau, „Mărturisirea de credinţă” îi…”dezbisericeşte” («εξωεκκλησιάζει», îi scoate în afara Bisericii)!
Dar să fim cu multă luare aminte toţi:
1. Nimeni să nu se neliniştească, să nu se tulbure, deoarece nimeni nu se „dezbisericeşte” printr-o semnătură ! Oricâte semnături am aduna şi ale laicilor, şi ale clericilor, şi ale arhiereilor !
2. Nimeni însă să nu se liniştească că prin semnăturile sale – chipurile – ar putea să-i „dezbisericească” pe alţii şi astfel să scape de protestele lor ! Orice reducere la tăcere a celuilalt punct de vedere nu poate fi acceptabilă nici în Biserică, nici în societatea noastră!
3. Fiecare dintre noi, însă, să privegheze, deoarece există pericolul de a se „dezbiserici” singur, nu „în mod automat” (!), ci „de facto”, din cauza cuvintelor şi a comportamentului său. Oficializarea „dezbisericirii” poate să întârzie sau chiar să nu fie exprimată în această viaţă ! În cealaltă viaţă, însă, ce se va întâmpla ?

Să nu uităm cazul Sfântului Maxim Mărturisitorul: un simplu monah a luptat pentru credinţă şi pentru predania Bisericii noastre cu aproape întreaga Pentarhie (Patriarhii Romei, Constantinopolului, Alexandriei şi Antiohiei), cu „Biserica” „oficială”, care căzuse în erezie! Niciunul nu a fost „dezbisericit”. Din contră, pe el l-au „dezbisericit” puternicii patriarhi ai lumii şi a murit exilat ! Dar, după moartea lui, Sinodul al VI – lea Ecumenic s-a întemeiat pe teologia „simplului monah Maxim” şi i-a dat dreptate aceluiaşi „simplu monah Maxim”, caterisind, condamnând şi anatematizând ca eretici nu mai puţin de şapte (7) Patriarhi şi alţi episcopi!

Pentru istorie au fost condamnaţi:
Honoriu, papă al Romei,
Patru (4) Patriarhi Ecumenici ai Constantinopolului: Serghie, Pir, Pavel al II – lea şi Petru,
Patriarhul Alexandriei Kir,
Patriarhul Antiohiei Macarie,
Episcopii Ştefan, Polihronie şi Constantin.

D.
La sfârşitul scrisorii sale, Patriarhul Ecumenic cere arhiepiscopului Atenei şi „respectabilei Ierarhii, ca, în cel mai scurt timp posibil, să ia o poziţie oficială faţă de aşa-numita „Mărturisire de Credinţă” şi faţă de clericii care au semnat-o” !

Este de-a dreptul uimitor: De ce Patriarhul Ecumenic şi Sinodul din jurul său cer de la Biserica Greciei să ia o poziţie şi nu au luat-o ei înşişi „faţă de clericii care au semnat”, după cum s-a şi întâmplat mai demult cu pururea pomenitul Hristodulos? Ar fi evitat în felul acesta posibile probleme de unitate în interiorul Ierarhiei noastre !
Fără îndoială, este foarte trist ca un Părinte să întâmpine neliniştea copiilor săi printr-o acţiune duşmănoasă şi să stea „împotriva…clericilor”, adică a copiilor săi ! Foarte trist este ca Părintele să fie protagonistul dialogului în afara casei, cu toţi vecinii, cu cei de aproape şi cu cei de departe, şi să refuze sistematic să discute cu copiii săi rezervele lor justificate sau chiar nejustificate !
Este foarte trist faptul că întreţine „Dialogul Teologic” cu eterodocşii şi să refuze să dialogheze teologic cu co-slujitorii Săi de aceeaşi credinţă în Trupul lui Hristos !
Este foarte trist faptul că cere luarea de măsuri „împotriva” copiilor săi – şi oare ce măsuri ? De cenzură şi de reducere la tăcere a celuilalt punct de vedere? Unde ne aflăm !?
Însă, vai acelui Părinte care dispreţuieşte strigătul de durere (agonie) al copiilor săi. El însuşi îşi zdruncină, în conştiinţa sa, autoritatea paternă. Să nu ne scape faptul că autoritatea paternă nu se impune prin reducerea la tăcere a criticii, ci este insuflată chiar şi copiilor „fără orânduială, obraznici”. Dacă lucrul acesta este valabil în paternitatea biologică, cu atât mai mult în cea duhovnicească !

Pentru ca lucrurile să fie limpezi, arhiereii, Egumenii athoniţi şi ceilalţi Egumeni cu obştile lor, ceilalţi clerici şi monahi şi laici din toate Bisericile Ortodoxe, care, înaintea lui Dumnezeu şi a conştiinţei noastre, semnând „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”, ne exprimăm durerea şi dezacordul faţă de dispreţul sistematic al Predaniei noastre duhovniceşti care are loc în spaţiul ecumenist, menţionăm că suntem şi vom rămâne membri ai Bisericii noastre orice s-ar întâmpla ! Chiar şi dacă Părinţii noştri ne produc amărăciune şi ne refuză paternitatea prin comportamentul lor, vom rămâne mădulare ale Bisericii noastre Ortodoxe !

Patra, 06.10.2009
Părintele A. K. Gotsopoulos

Traducere de Ieromonahul Fotie, http://thriskeftika.blogspot.com

Aşteptăm de la Ierarhii noştri „răspunsul corespunzător” către Partiarhul Bartolomeu

Prin scrisoarea sa către Arhiepiscopul Ieronim, Patriarhul Bartolomeu cere în esenţă „pedepsirea” episcopilor, clericilor şi laicilor care am semnat „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”. Astfel, în loc ca el să dea „răspunsul corespunzător”, după cum promisese, cere de la Arhiepiscopul Ieronim să „pedepsească” pe credincioşii nevoitori ai Bisericii Greciei.

Cei din Fanar se află într-o poziţie dificilă şi încearcă să supună logicii lor pe toţi clericii şi credinciosul popor. Miile de semnături la „Mărturisirea de Credinţă…” constituie un puternic glas de protest faţă de deschiderile lor ecumeniste şi filo-catolice.

Însă, în loc să se înţelepţească, ei se dedau la ameninţări şi critici neîntemeiate împotriva mulţimii de credincioşi şi prezintă albul drept negru. Răstălmăcesc conţinutul „Mărturisirii…” şi mint. Încearcă să subaprecieze valoarea luptei pentru Adevărul Credinţei. Îi critică pe semnatarii „Mărturisirii…” pentru că – chipurile – se prezintă pe ei înşişi ca autentici exponenţi ai Ortodoxiei, însă acelaşi lucru îl fac şi mai abitir ei înşişi. Acoliţii lui încearcă să îi atribuie Patriarhului Bartolomeu o infailibilitate aproape papală.

Acum, Ierarhia Bisericii Greciei are cuvântul. La pretenţiile provocatoare ale lui Bartolomeu, ierarhii Greciei trebuie să opună învăţătura ortodoxă a Sfinţilor Părinţi. Acum este momentul potrivit pentru a-l mustra pe patriarh pentru rugăciunile sale în comun cu ereticii, să îi amintească ce hotărăsc Sfintele Canoane, pe care de multe ori le-a încălcat, să ceară întreruperea dialogurilor cu eterodocşii în modul şi cu persoanele cu care el se desfăşoară astăzi, să purceadă la o definiţie clară şi la o condamnare a panereziei ecumenismului şi să anunţe că, pe viitor, toţi aceia care se dedau comportamentelor ecumeniste vor cădea sub incidenţa sancţiunilor bisericeşti, aşa cum hotărăsc Canoanele despre eretici sau despre cei care au legături cu ereticii.

„Mărturisirea de Credinţă…” poate constitui, în mod excepţional, o bază pentru răspunsul episcopilor către Patriarhul Bartolomeu. Un astfel de răspuns ortodox şi patristic aşteptăm şi noi, toţi credincioşii, faţă de cercurile provocatoare din Fanar. Sperăm ca ierarhii noştri să nu ne dezamăgească şi de această dată.

Traducere din greacă: ierom. Fotie; http://www.orthodoxostypos.gr)

Hrisostom, Arhiepiscopul Ciprului, noul torţionar: „Egumenul Efrem dăunează Ortodoxiei”

KiprouLepădatu-s-au de „Mărturisirea Ortodoxă”, acum se leapădă şi de Egumenul Efrem !

«Egumenul Efrem al Vatopaidi-ului dăunează Sfântului Munte, Bisericii Ciprului, deoarece este cipriot, şi, în general, dăunează întregii Ortodoxii», apreciază Arhiepiscopul Ciprului Hrisostom, reacţionând la hotărârea Curţii de Apel din Komotini.

Dacă m-ar chema Caragiale, v-aş spune simplu: „Ba Sfinţia Ta dăunezi Ortodoxiei, kir Hrisostom !”, datorită susţinerii aduse papofililor şi ecumeniştilor: „Patriarhul Ecumenic Bartolomeu şi Mitropolitul Pergamului Ioan au pus lucrurile la punct prin recentele lor epistole despre dialogul dintre Ortodocşi şi Catolici care va avea loc în Cipru. Este inadmisibil ca unii, fie clerici, fie laici, să se opună hotărârilor Sinoadelor tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale”, declara, de curând Arhiepiscopul Ciprului.  Care hotărâri sinodale, ştim bine, nu există. Există doar minciuna, cu picioare cam scurte.

Zilele acestea are loc întrunirea Sfântului Sinod al Bisericii Elene. Deşi pe lista problemelor oficiale aflate în discuţie nu se află şi cererea Sinaxei Clericilor şi Monahilor de reevaluare a condiţiilor participării la Dialogul ortodoxo-papistaş din Cipru, sperăm ca această cerere să nu fie trecută complet cu vederea şi aşteptăm o cât de mică declaraţie a Arhiepiscopului Athenelor, Ieronim, pe această temă.

Până atunci, se pare că Ortodoxia va juca în Cipru în deplasare, nu pe teren propriu.